Indiferent de ceea ce se spune pe posturile de televiziune si in mass-media, legat de vremurile pe care le petrecem, indiferent de ceea ce se spune in Biserici, despre iminenta unui final, un lucru mi se pare cert: timpul si omul sunt realitati independente care interactioneaza doar secvential.
Nostalgia timpurilor pierdute, la un moment dat, apare in viata fiecarui om ce se intreaba care e rolul lui in locul in care s-a trezit traind. Nu mai stiu ce minte luminata spunea aceste lucruri, dar imi amintesc un vers care mi -a placut, si anume ca omul este O neraspunsa intrebare!, cred ca e vorba de Nichifor Crainic...
Cu toate acestea o intrebare ma chinuie: Ce este omul in raport cu timpul? Cred ca nu sunt nici primul si nici ultimul care se intreaba asupra acestei realitati dureroase. Ne-am trezit traind si ne-am trezit cu un handicap. Ne-am trezit cu un handicap pentru ca nu stim ce eram inainite de a ne naste si daca eram ceva, si nici ce vom fi dupa moarte, daca vom mai fi ceva. Ne-am nascut cu o lipsa pentru ca nu stim de ce suntem aici si nici cine ne-a trimis... Si cu toate acestea stim cine suntem si stim si cine ne-a trimis. Veti spune ca bat campii incalcindu-ma in cuvinte, dar eu as vrea sa infirm aceasta spunandu-va ca toate afirmatiile de mai sus nu imi apartin decat in stil. Sunt lucruri pe care le-am citit pe fetele a multor cunsocuti si a multor oameni care au impresia ca sunt singuri pe pamant. Si atunci am cautat cauza acestor nesfarsite lupte interioare. Raspusul e doar unul in acceptiunea mea: toti cei care au astfel de intrebari si nu se raporteaza la Dumnezeu nu vor avea nici cea mai mica sansa sa gaseasca un raspuns.
Scopul omului pe pamant spune Ortodoxia este acela de a-l preamari pe Dumnezeu, acela de a intra in legatura cu infinitul pentru a se contopi cu el si a deveni infinit. Nu e nimic neclar, atata timp cat vedem in aceasta viata doar o punte spre realitati atemporale. Si totusi, cei care accepta aceste lucruri sunt destul de putini. Omul prefera ca totul sa fie explicat matematic. Eu cred ca totul poate fi explicat matematic, dar, trebuie gasita persoana care sa poata explica. Celebrele teorii ale fizicii si ale matematicii si ale altor stiinte exacte, au fost necunoscute mii de ani oamenilor, dar aceasta nu pentru ca ele nu ar fi existat, nu pentru ca acele procese nu se intamplau, nu pentru ca alti oameni nu le-au mai experimentat ci pentru ca inca nu se nascuse aceea persoana, abila, daruita si credincioasa ziselor teorii, pentru a le putea explica.
Deci ce suntem noi oamenii in raport cu timpul si cu spatiul? Ce este timpul? Ce este spatiul? E greu de raspuns si aceasta nu pentru ca nu exista un raspuns, ci pentru ca raspunsurile care exista inca nu si-au gasit maestrul pentru a le face intelese si de catre cei ca mine, oamenii de rand.
Cu raspunsuri sau fara la aceste intrebari, la un moment dat sunt convins ca vom fi atemporali.
Nostalgia timpurilor pierdute, la un moment dat, apare in viata fiecarui om ce se intreaba care e rolul lui in locul in care s-a trezit traind. Nu mai stiu ce minte luminata spunea aceste lucruri, dar imi amintesc un vers care mi -a placut, si anume ca omul este O neraspunsa intrebare!, cred ca e vorba de Nichifor Crainic...
Cu toate acestea o intrebare ma chinuie: Ce este omul in raport cu timpul? Cred ca nu sunt nici primul si nici ultimul care se intreaba asupra acestei realitati dureroase. Ne-am trezit traind si ne-am trezit cu un handicap. Ne-am trezit cu un handicap pentru ca nu stim ce eram inainite de a ne naste si daca eram ceva, si nici ce vom fi dupa moarte, daca vom mai fi ceva. Ne-am nascut cu o lipsa pentru ca nu stim de ce suntem aici si nici cine ne-a trimis... Si cu toate acestea stim cine suntem si stim si cine ne-a trimis. Veti spune ca bat campii incalcindu-ma in cuvinte, dar eu as vrea sa infirm aceasta spunandu-va ca toate afirmatiile de mai sus nu imi apartin decat in stil. Sunt lucruri pe care le-am citit pe fetele a multor cunsocuti si a multor oameni care au impresia ca sunt singuri pe pamant. Si atunci am cautat cauza acestor nesfarsite lupte interioare. Raspusul e doar unul in acceptiunea mea: toti cei care au astfel de intrebari si nu se raporteaza la Dumnezeu nu vor avea nici cea mai mica sansa sa gaseasca un raspuns.
Scopul omului pe pamant spune Ortodoxia este acela de a-l preamari pe Dumnezeu, acela de a intra in legatura cu infinitul pentru a se contopi cu el si a deveni infinit. Nu e nimic neclar, atata timp cat vedem in aceasta viata doar o punte spre realitati atemporale. Si totusi, cei care accepta aceste lucruri sunt destul de putini. Omul prefera ca totul sa fie explicat matematic. Eu cred ca totul poate fi explicat matematic, dar, trebuie gasita persoana care sa poata explica. Celebrele teorii ale fizicii si ale matematicii si ale altor stiinte exacte, au fost necunoscute mii de ani oamenilor, dar aceasta nu pentru ca ele nu ar fi existat, nu pentru ca acele procese nu se intamplau, nu pentru ca alti oameni nu le-au mai experimentat ci pentru ca inca nu se nascuse aceea persoana, abila, daruita si credincioasa ziselor teorii, pentru a le putea explica.
Deci ce suntem noi oamenii in raport cu timpul si cu spatiul? Ce este timpul? Ce este spatiul? E greu de raspuns si aceasta nu pentru ca nu exista un raspuns, ci pentru ca raspunsurile care exista inca nu si-au gasit maestrul pentru a le face intelese si de catre cei ca mine, oamenii de rand.
Cu raspunsuri sau fara la aceste intrebari, la un moment dat sunt convins ca vom fi atemporali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
POSTATI COMENTARIILE DUMNEAVOASTRA!
Bifati casutele openID mentionand adresa dv. de e-mail SAU bifati anonym. Pentru cei cu un cont google/bloger bifati casuta corespunzatoare.
VA MULTUMESC PENTRU IMPLICARE! Liviu VIDICAN-MANCI