gandul...

De când mă ştiu mă lupt; mă lupt cu morile de vânt şi sunt mai jalnic decât mult pomenitul Don Quijote de la Mancha,şi orice fac şi oriunde mă îndrept rămân doar cu gândul. Gândurile sunt adesea o povară pe care cu cât trece timpul cu atât o duci mai greoi, iar eu o simt... off cu siguranţă nu sunt eu singurul, dar aceasta nu mă bucură ci mă întristează. Dumnezeu ne-a dat libertatea de a gândi, iar noi am profitat de ea, am profitat în sensul cel mai negativ al termenului, ajungând nişte marionete purtate de cele mai negre gânduri.
Ce e gândul? De un vine el? Răspunde-mi şi nu mă lăsa în chinul necunoaşterii!