Cercetarea romaneasca si Occidentul! (I)

Clisee ca romanii sunt inteligenti, romanii sunt buni, romancele sunt frumoase sau romancele sunt harnice, le intalnim la tot pasul atunci cand vine vorba despre o simpla comparatie intre noi si ei.
Traind atata timp intre ei m-am intrebat, la un moment dat, de ce suntem atat de prost vazuti, de ce suntem atat de putin citati, de ce suntem atat de putin prezenti in viata culturala si artistica a lor? Raspunsul nu stiu daca a venit in totalitate, dar in parte sigur. Lipsa de seriozitate si superficialitatea.
Va intreb pe dumneavoastra: Cati cercetatori romani, comparativ la cei maghiari si polonezi ati vazut citati in Occident. Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Paniat Istrati, ...da! ah, sa nu uitam Cioran! si mai cine? inca cativa.... dar ei? ei cati au? MULTI!
Asadar cine suntem noi? Adesea simpli plagiatori. S-ar putea sa deranjes prin aceste cuvinte anumite spirite sensibile si rafinate, fata de care imi cer scuze: Va rog sa ma iertati!, dar afara de ei cine ar putea spune ca mint?! Studentii nostri, cei mai buni, pleaca la ei, pentru simple stagii de cercetare, si nu se mai intorc. Cel mai adesea le este rusine sa marturiseasca ca sunt romani. De ce? V-ati intrebat? Of, Doamne! Pentru simplul fapt ca sunt romani! E grav,... e foarte grav sa n-ai identitate, e foarte trist sa vezi un popor atat de putin numeros cum sunt maghiarii sau sarbii, sau grecii ca reusesc sa se impuna pe plan international mai bine decat noi. Si de ce toate astea? Pentru simplul fapt ca suntem fara demnitate.
De unde vine deminitatea?
La aceasta imi veti raspunde voi!