Vindecarea Slabanogului din Capernaum si Sfintele Taine. Reflexie la Marcu 2,1-13

Hristos revine în Capernaum(una dintre cele mai importante cetăţi iudaice ale perioadei nou testamentare, astăzi dispărută)şi intră într-o casă ( probabil la unul dintre apostolii ce se trăgeau din această cetate: Sfinţii Apostoli Andrei, Matei şi Petru) unde le grăia lor cuvântul. Mulţimea înconjurase casa încât nu mai era chip să intri în ea. Ne putem imagina cum îi sorbeau fiecare cuvânt,cum fremătau la gândul că va săvârşi o nouă minune. Când dintr-o dată toţi amuţiră. Acoperişul casei în care vorbea  Iisus fusese desfăcut şi câţiva oameni îşi coborau pe funii prietenul slăbănog aşezat pe un pat de scândură sau tesaturi mai rezistente. Văzând Hristos credinţa lor, i-a zis slabanogului Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! În mulţimea ce îl înconjura pe Iisus era şi câţiva cărturari ce îi analizau Mântuitorului fiecare gest şi fiecare cuvânt. La auzul cuvintelor iertate îţi sunt păcatele tale în inimile lor s-a produs un soi de revoltă. Îşi ziceau fiecare în sinea lui cum îndrăsneşte acesta să folosească asemenea cuvinte. E blasfemiator, e jignitor, doar Dumnezeu poate ierta păcatele.

Hristos, ca Dumnezeu şi Om adevărat, ştia ce este în sufletul lor şi le descoperă atât lor cât şi celor ce erau în jurul lui: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice: Iertate-ţi sunt păcatele sau a zice: Scoală-te ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.

Şi ne spune Evanghelia că a plecat la casa sa şi cei ce erau prezenţi îl slăveau pe Domnul.

Această minune pe care a săvârşit-o Iisus în Capernaum este un mesaj foarte precis pentru noi ce de astăzi. Există câteva elemente pe care le observăm aici. Credinţa celor ce îl aduc pe slăbănog la Hristos, iertarea păcatelor, supărarea cărturarilor şi vindecarea trupească a slăbănogului.

Fiule ierate îţi sunt păcatele tale! Hristos merge direct la cauza slăbănogeniei lui, la sursa răului din el: iertate îţi sunt păcatele tale! Momentul coincide cu vindecarea paraliticului. Dar, pentru că, acei cărturari cleveteau în inima lor, Hristos i-a mai adresat şi cuvintele ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. De ce a făcut Hristos aceste gesturi şi de ce au cârtit cărturarii împotriva lui?

Hristos este Dumnezeu şi Om adevărat, El este cel prin care toate s-au făcut şi care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a rastignit, a murit, a inviat si s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Este cel care cunoaşte inimile şi rărunchii fiecăruia. Dar aceste lucruri cărturarii nu le ştiau pentru că inima lor era ocupată cu judecarea lui Iisus. Erau mult prea preocupaţi să îl judece şi condamne că a spus iertate îţi sunt păcatele decât să vadă că în calitatea lui de Dumnezeu face acele lucruri.  Iisus le dă o replică delicată şi în acelaşi timp plină de tâlc. Ce este mai simplu a spune: Iertate-ţi sunt păcatele sau Ia-ţi patul tău şi umblă. Dar ca să vedeţi că putere are Fiul Omului i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Chiar dacă vrem să le numărăm aceste cuvinte observăm limpede că ridică-te, ia-ţi patul tău şi umblă este mai lung decât iertate îţi sunt păcatele tale. Dar Hristos nu-i întreabă cu scopul de a-i face să numere cuvintele ci pentru altceva, şi acest lucru îl veţi afla mai târziu. În acelaşi timp, acesta este momentul în care Hristos mărturiseşte că este Dumnezeu adevărat, dar numai pentru cei care au urechi de auzit ca să cunoaşteţi că putere are Fiul Omului să ierte păcatele pe pământ (Mc. 2, 10).

În ce măsură ne priveşte pe noi această minune? Suntem la două mii de ani depărtare de aceste evenimente şi Hristos s-a înălţat de mult la ceruri. Pentru cei care ar îndrăzni să spună că aceste evenimente nu mai sunt decât istorie, le-aş spune că greşesc amarnic. Pericopa pe care am citit-o astăzi este extrem de actuală. Fiecare dintre noi este într-un fel sau altul paralitic. Paralitic prin bolile sufletului, prin viciile ce ne copleşesc, prin răutatea de care nu putem să scăpăm, prin depărtarea de Hristos. Dar, chiar dacă este aşa, ar putea spune unii, noi nu-l mai avem pe Hristos lângă noi. Oare aşa să fie? El este veşnic lângă noi prin Biserica Sa şi prin Sfintele Sale Taine. De ce îi întreabă, aşadar, pe cărturari ce este mai lesne a spune? Vedem că primul lucru pe care îl spune este: iertate îţi sunt păcatele tale. Adică cauza bolii tale este păcatul aşa că îl şterg. Acest lucru îl face astăzi prin Biserica Sa, al cărui Cap este. Prin Biserica Sa El este prezent între noi chiar şi astăzi. În Biserica sa această păstrătoare a harului se află ceea ce numim noi instrumentele de împărtăşire a harului şi anume sfintele taine. Hristos vindecă boala trupească tăind răul din rădăcină, îndepărtând păcatul. Hristos este cel care lucrează şi este prezent în Taina Sfintei Împărtăşanii sau Cuminecături unde avem trupul şi sângele Lui adică posibilitatea vindecării prin intrarea în contact direct cu Hristos. Veniţi şi gustaţi că e Bun Domnul. Prin taina Spovedaniei se iartă păcatele şi ni se dă posibiltatea să-l luăm pe Hristos în noi iar prin T. Sfântului Maslu ni se dă vindecarea de bolile spirituale, de păcate şi prin ungerea cu untdelem sfinţit întărire şi putere de a duce mai departe lupta cu patimile. Aceste Taine îl ţin pe Hristos printre noi, aceste taine prin ştergerea păcatelor şi credinţa noastră sinceră fac ca paraliticul din noi să devină om sănătos, om deplin, să se îndrepte spre unirea cu Hristos. Însă condiţia absolută este aceea de a avea credinţă.

Sa ne indreptam paşii asemenea prietenilor paraliticului înspre Vindecătorul suprem şi Izvorul vindecărilor şi credeţi!; cputerea rugăciunii poate muta şi munţii. Amin.