Parafrazând un înger de copil, lingăul e cel care linge farfuria, lingura, furculiţa şi dacă nu s-a săturat linge şi tigaia.
Numai că nu putem rămâne în dimensiunea ludicului şi, poate, a inocenţei, ci trebuie să vedem lingăreala în toată oroarea şi desfăşurarea ei distructivă. Unii îi spun ipocrizie, alţii parşivitate cert este că are din ambele şi mai trebuie condimente.
Isteria, dar, totodată, importanţa unor evenimente importante adună la cină, în afară de haita legitimată şi tot felul de cutre, hiene cu gât puternic şi lipsite de scrupule, caractere mizere şi periculoase pentru viitorul unei instituţii pentru că o încep de tineri. Nu cred că există vreo structură publică sau privată care să nu încorporeze, voit sau din greşeală, profilul insalubrului lingău.
Dar, totuşi, cu ce ne poate deranja? Pe cine afectează, că doar este loc pentru toţi?
O fi! Toată problema este că acceptarea şi încurajarea unui atare comportament demotivează pe cei cu adevărat valoroşi. Fervoarea unui tânăr este cu atât mai puternică şi potenţată cu cât cineva poate să-l motiveze. Tinerii nu sunt tâmpiţi însă sunt diferiţi. Sunt tineri care văd şi se ruşinează încercând să muncească şi să ajungă acolo unde doresc prin forţele personale şi ajutorul lui Dumnezeu şi sunt tineri care văd, nu se ruşinează şi încearcă prin linguşeli şi maximă (aparentă) disponibilitate (instrumente diabolice şi condamnate de Scriptură şi Sf.Părinţi) să ajungă în locuri unde, nu numai că nu vor putea face faţă, ci, mai mult vor distruge totul.
Pentru a nu mă lungi, lingăul este problematic şi trebuie anihilat, înlăturat şi, dacă e posibil transformat în persoană credibilă, din cel puţin două puncte de vedere, ambele cu profunde conotaţii morale:
- Demotivează pe cei care au frică de Dumnezeu şi de oameni, sfidează pe tinerii motivaţi, bineintenţionaţi dar netupeişti demonstrându-le încă o dată, dacă mai era nevoie, că şcoala nu ajută la nimic, iar ascultarea este atuul proştilor;
- acolo unde sunt puşi/numiţi demolează, distrug avanzând şi promovând gunoaie ordinare asemenea lor.
Ai pus punctul pe i. Lingaii sunt una din problemele societatii noastre si din păcate tot ei ajung în funcții înalte, tocmai datorită acestui ”talent” personal. O problemă apare si când stăm să analizăm caracterul omului care pleacă urechea la spusele lingusitorului. El este în primul rând un om slab, căruia îi place să fie măgulit, iar lingușitorul speculează foarte bine această slăbiciune a lui, izvorâtă din mândrie. Părerea mea este că un asemenea om nu poate să conducă sau să fie pus într-o funcție înaltă, sau cel puțin nu ar trebui. În Sfânta Scriptură avem numeroase exemple de oameni care au plecat urechea la spusele lingusitorilor si nu au sfârșit foarte bine (regele Roboam, regele Sedechia etc). Cred ca ar terbui să învățăm din greșelile altora și să nu perpetuăm acest obicei ticălos.
RăspundețiȘtergereComform Dex: Lingau- Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții).
RăspundețiȘtergereAm citit si recitit pledoaria ta, cat si comentariul colegului nostru. Un lucru e sigur, chiar daca stiai de specia asta "de ceva vreme".. s-a intamplat ceva recent..ceva ce ti-a redeschis apetitul:) Lingai , lenesi, barfitori, parveniti, atotstiutori vor fi dintotdeauna printre noi, ce vreau sa spun este ca doar intr-o structura compromisa, organizatie, comunitate.. etc acestia vor avea succes.Lingaii trag doar la lingai.. si daca seful apreciaza astfel de mancatori de cacao concluzia este ca si el, lingau, la randul lui se aşteaptă ca subalternii să-l trateze la fel de linguşitor.
. Deci, curaj!:) si nici o grija. nu tine de noi "sa perpetuam sau nu acest obicei ticalos". El exista si va exista, ca dorim noi sau nu. Este important sa-l recunoastem si sa luam atitudine, sau sa ne indepartam de el(lingaul). Bafta si Doamne ajuta!!!Tat.C
Multumesc pentru comentariu!
RăspundețiȘtergereE adevarat ca am fost provocat de anumite episoade petrecute sub ochii mei care mi/au creat o stare teribila de disconfort sufletesc. Ma gandesc foarte mult la anii petrecuti in liceu, sub un anonimat impus, in care erau apreciati de mai marii institutiei derbedeii si lingaii. Acum am considerat ca pot lua atitudine,sigur, cu riscul de a fi urat si detestat de acesti derbedei. Orice ar fi, oamenii, care se vor verticali si cerebrali, trebuie sa/si asume ceea ce spun, iar daca vor schimbare nu trebuie sa stea pe tusa, asa cum isi doresc mediocrii, ci sa fie la post.
Nu vom schimba noi lumea, dar putem deveni lumina in jurul nostru.
Nu tin neaparat sa dezvolt sau sa (re)argumentez pozitia mea, insa nu vreau sa crezi ca am sucombat si mi-am asumat rolul de victima a "sistemului". Aceasta atitudine eeste tipic oamenilor slabi, limitati si poate prea lasi=lenesi.:)
RăspundețiȘtergereSa stam verticali, sa fim cerebrali se poate- chiar cred asta, insa ce faci cand trebuie sa faci ascultare de un superior caruia ii plac linguselile, iar tu nu esti de acord cu opinia, decizia lui.. etc. Unde incepe ipocrizia, unde faci compromisul si daca nu-l faci, pana cand il vei amana? Sau esti pregatit sa astepti o reforma, sa te jertfesti pentru valorile sanatoase si autentice. Ce faci?
Cu respect! Cristi Tat