miercuri, 29 octombrie 2008

RELATIVISMUL UMAN (I)


Astazi imi vei spune ca te-ai hotarat ca de maine sa nu mai fumezi, iar maine iti vei spune ca doar o viata ai, de ce sa nu te bucuri in voie de ea. Astazi bogatul si-a spus ca de acum o buna perioada de timp nu se va mai osteni cu nimic, ci va sta in petreceri si veselii, saltand de bucurie si lafaindu-se in desfatari lumesti, tot astazi Dumnezeu i-a zis ca sufletul  ii va fi luat. (...)

Viata urmeaza o linie preciza care incepe intr-un punct X, pe axa vesniciei, si se termina intr-un punct Y, pe aceeasi axa. Dar intre X si Y omul isi face atatea planuri ca nici nu isi mai aminteste cand a pornit din X si cum a ajuns in Y. Daca am avea constiinta micimii noastra, daca am sti ca mai avem doar o ora de trait, oare la fel ne-am comporta?

Omul este o constanta variabila! Si totusi sunt oameni la care constanta primeaza variabilitatii, sunt oameni care stiu ce vor si isi urmeaza obsesiv un plan dinainte stabilit. Insa marea masa nu e facuta din astfel de oameni, marea masa are in centrul ei inconstanta. S-ar putea ca atunci cand esti copil sa-ti fi dorit sa ajungi un chirurg celebru, iar dupa zece ani sa vezi ca ai ajuns un muncitor de santier. Cui se datoreaza aceasta? Inconstantei noastre! Cati oare nu au inceput zeci de lucruri intr-o euforie de invidiat si au ajuns la termen fara a fi finalizate? Cui se datoreaza oare acest lucru? Inconstantei noastre!


va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POSTATI COMENTARIILE DUMNEAVOASTRA!
Bifati casutele openID mentionand adresa dv. de e-mail SAU bifati anonym. Pentru cei cu un cont google/bloger bifati casuta corespunzatoare.
VA MULTUMESC PENTRU IMPLICARE! Liviu VIDICAN-MANCI