Cred ca discuția despre cunoaștere și înțelegere este una foarte amplă. Mie in primul rând mi se pare ca înțelegerea presupune participare, înțelegerea este co-pătimitoare (de aici derivă atitudinea „înțelegătoare”, indulgentă). Cunoașterea pe de cealaltă parte este rece, distantă asimilatoare și nimicitoare în același timp. Un lucru cunoscut este deja stăpânit, controlat. Cunoașterea fragmentează realitatea in părticele mici, asimilabile imediat in vreme ce înțelegerea crește împreună cu subiectul. Relația de înțelegere este, cred, una de intersubiectivitate în vreme ce cunoașterea tinde spre o relație obiectivă și obiectuală. Astea la o primă privire.
POSTATI COMENTARIILE DUMNEAVOASTRA! Bifati casutele openID mentionand adresa dv. de e-mail SAU bifati anonym. Pentru cei cu un cont google/bloger bifati casuta corespunzatoare. VA MULTUMESC PENTRU IMPLICARE! Liviu VIDICAN-MANCI
Cred ca discuția despre cunoaștere și înțelegere este una foarte amplă. Mie in primul rând mi se pare ca înțelegerea presupune participare, înțelegerea este co-pătimitoare (de aici derivă atitudinea „înțelegătoare”, indulgentă). Cunoașterea pe de cealaltă parte este rece, distantă asimilatoare și nimicitoare în același timp. Un lucru cunoscut este deja stăpânit, controlat. Cunoașterea fragmentează realitatea in părticele mici, asimilabile imediat in vreme ce înțelegerea crește împreună cu subiectul. Relația de înțelegere este, cred, una de intersubiectivitate în vreme ce cunoașterea tinde spre o relație obiectivă și obiectuală. Astea la o primă privire.
RăspundețiȘtergere