cred că putem vorbi despre doi versanți ai ecumenismului. Pe de o parte ecumenismul (mai ales sub chipul său ideologizat) reprezintă reflectarea în plan religios a globalizării, iar pe de altă parte ecumenismul este efortul onest al unor oameni cinstiți de a-i cunoaște pe cei alături de care trăiesc, și care, adesea, au valori deosebite, însă foarte bine ascunse.
Dar, pentru că tu ești cel care ai lansat dezbarea, aștept și punctul tău de vedere cu nuanțările de rigoare.
Draga Paul, cand vorbesc despre ecumenism ma incearca niste sentimente, cel putin, contradictorii. Pe de o parte, simt o revolta, atunci, cand vad ca ecumenismul nu este altceva decat o varinata a europenizarii (aici vorbesc ca european) sau, asa cum o vad alteori, o perfida forma de sincretism, iar pe de alta parte ma bucura. Si, acum, sa vin cu niste precizari ce se impun. Primul sentiment ma incearca doar atunci cand e vorba de Consiliul Mondial al Bisericilor sau de amestecul nefiresc al religiilor. Nu-mi place nimic sau aproape nimic din ceea ce se intampla acolo. Ca ortodox nu m as simti confortabil in acele intruniri. Celalalt sentiment ma incearca, de fiecare data cand intalnesc un catolic sau un protestant (il intalnesc personal sau in scris, in verb sau penita), si imi releva frumusetea ortodoxiei pe care, poate, nu ar fi cunoscut-o daca, un ortodox binevoitor, ecumenist, nu i-ar fi descoperit-o. Sunt multe de spus asupra acestei probleme, si fiecare raspuns sufera sau, reclama, mai degraba, nuantari.
Am o intrebare pentru tine: Cum vedeai ecumenismul cand erai in tara si cum il percepi acum cand te invarti printre ei*catolici protestanti etc?
Raspunsul tău mi se pare că indică tocmai cei doi versanți ai ecumenismului pe i-am pomenit. Cu avantajele si dezavantajele lor, cu suisurile si coborasurile lor.
Cat priveste intrebarea ta, sa stii ca mi-o pun si eu adesea. Ceva s-a schimbat, e limpede. Si probabil că se schimbă in continuare. Acasa eram refractar ecumenismului, mai ales celui institutional. Aici, am invatat sa-i apreciez pe ceilalti, situandu-ma brusc pe pozitia minoritarului. Am devenit foarte sensibil la extremismele anti-ecumeniste si am ramas atent la derapajele sincretiste. Insa in nici un caz nu-i mai pot vedea cu ochi buni pe cei care arunca cu pietre fara sa aiba habar in ce. Imi e clar că intre protestanti sunt oameni onesti, cinstiti, care in cadrul acesta, uneori formal al ecumenismului incearca sa-i auda pe ceilalti. Tu ai stat printre catolici, eu printre protestanti, poate candva punem cap la cap experientele astea, sa vedem care vor fi diferentele si similitudinile. Imi dau seama ca am fost foarte invaluit in acest raspuns, insa unul mai direct nu pot da, din pricina valmasagului din mine.
Si acum, ca la ping-pong, am eu o intrebare. De ce crezi tu ca Bisericile Ortodoxe, si in particular BOR, nu gasesc resursele de a finanta macar cateva burse anual pentru vestici, protestanti si catolici? Mai ales in conditiile in care majoritatea profilor de la noi au studiat in Occident, pe banii lor, ba chiar unii dintre ierarhi au treccut pe acolo. Nu crezi ca ar fi folositor schimbul acesta de experienta?
Buna chestiune! Imi amintesc ca, adesea, imi venea in minte aceeasi intrebare pe cand eram si eu printre staini. Sunt mai multe raspunsuri pe care mi le/am dat: - Nu e vorba de a avea sau nu resurse, ci de a vrea, sau nu, sa oferi aceasta posibilitatea unor straini; - Pe principiul ca au mai multi bani decat noi, daca isi doresc sa cunoasca Ortodoxia, nu au decat sa plece intr-o tara ortodoxa; - Nu e tentant pentru ei sa vina la noi. Nu avem nici jumatate din ceea ce adapostesc bibliotecile lor; - Doar unele tari ortodoxe nu ofera burse. Din cate cunosc eu, Rusia ofera burse si pentru studentii straini. E adevarat sunt putine si rare, dar le ofea.
Alte ratiuni exista cu siguranta, dar nu e cazul sa le punem acum pe tapet. M-a bucurat raspunsul tau si, in acelasi timp, mi-a confirmat o banuiala pe care ti-am impartasit-o la una din multele cafele baute impreuna, unde am discutat si problema ecumenismului, ca odata ajuns acolo iti vei schimba perspectiva!
SI daca tot suntem la ping pong, Unde vezi tu partea diabolica a ecumenismului, daca o mai vezi?
Also, antworten wir. Cu răspunsurile tale sunt in cea mai mare parte de acord. Intr-adevar, nu cred ca lipsa banilor este un motiv real. Sunt convins că este posibil ca fiecare eparhie sa sustina anual cel putin un bursier. Iar interesati cred ca ar fi suficienti. Si daca ar fi doar sa invete limba romana. Cred ca intr-o lume in care toti stiu engleza si franceza e un plus sa cunosti o limba cum e romana. Pe deasupra cred ca ar fi o foarte buna modalitate de publicitate. Cineva care stie romaneste va face traduceri si se va folosi de cunostintele astea, iar avantajele se vor rasfrange implicit si asupra Romaniei si Bisericii Ortodoxe. Ce-i drept, nu imediat, ci in timp.
Revenind insa la tema discutiei noastre, ecumenismul. Intr-adevar, perspectiva mi s-a schimbat, insa doar la nivelul ecumenismului practic, ca sa-i zic asa. La nivelul relatiei de cooperare intre diverse organisme eclesiale, ecumenismul este foarte util si binevenit. Si mai ales la nivel uman, perspectiva mi-a fost schimbata in contextul contactului zilnic cu alte confesiuni. Lucrurile se complica si se incalcesc pe plan doctrinar. Sunt convins ca acolo exista pericolul relativismului, de care trebuie mereu sa fim constienti pentru a-l putea evita. Cred ca acesta este cel mai mare pericol care se insinueaza in aceste dialoguri, mai ales in clipa in care participantii nu si-au insusit foarte bine traditia pe care o reprezinta. Insa ca efort de a-l cunoaste pe celalat ecumenismul este cat se poate de binevenit. O expresie a acestei relativizari de pe urma ecumenismului este forma ideologizata sub care apare el in presa. Ma gandesc bunaoara la toate abordarile pro-ecumeniste aparute in presa in timpul valvei create de cazul Corneanu. Toate alea mi s-au parut aberatii scarboase ale unora care se afla in treaba si sufla in ciorba vecinului. Aceasta este cealata fata (cea neagra) a ecumenismului, o consecinta a relativizarii pe de o parte, iar pe de alta parte a ecumenismului ca fata religioasa a globalizarii, dupa cum ziceam in primul comentariu. Mai este o hiba si la nivel practic. Anume incercarea de a grabi lucrurile acolo unde nu e cazul. Ma gandesc aici la rugaciunile in comun. Eu personal nu sunt de acord cu ele. Nu ma simt in largul meu. Da, sunt foarte de acord sa asist la rugaciunea lor, iar ei sa asiste la a noastra, dar sa nu ne amestecam cand nu e cazul.
Acum incerc sa rezum si sa sintetizez. Partea diabolica a ecumenismului este cred eu ispita relativismului, din care decurg toate nenorocirile, si pe plan doctrinar si pe plan practic, aici intelegandu-se si toleranta considerata indiferenta serena. Si exista mereu si mereu pericolului ideologizarii. Numai ca acest pericol nu paste doar ecumenismul ci si anti-ecumenismul, si crestinismul, si democratia, si toleranta... si toate. Iar consecinta ideologizarii este cel mai adesea crima in numele dragostei si fericirea cu forta. Vorba marelui Tutea: „fiti fericiti, ca va ia mama dracului”.
Sperand, din nou, ca nu am fost prea incurcat, sunt curios unde vezi tu hibele ecumenismului, si mai ales daca faptul ca ai primit preotia a schimbat ceva la acest capitol.
Inca stau si ma gandesc la ce raspuns sa iti dau. Cu permisiunea ta, voi lasa aceasta dezbatere in aer si voi trece la una mai duhovniceasca, nu inainte de ati promite ca iti voi raspunde intr/un timp cat mai scurt la intrebare.
Draga Liviu, dupa cum a mentionat si Paul, ecumenismul este receptat din doua unghiuri diferite. Si bine ar fi ca sa se mentina doar la nivel de dialog inter-confesional. Aceasta "globalizare religioasa"(P.Siladi) este favorizata, inclusiv, de "intensificarea relaţiilor sociale la nivel mondial"(A.Giddens). Astfel, odata cu americanizarea, europenizarea, globalizarea etc. a populatiei tarilor majoritar ortodoxe acest "pericol" nu este receptat negativ. Dupa ce am participat, in 2007, la Conferinta ecumenica anuala din Stassbourg am inteles ca acest dialog este mai mult formal, nici macar pastorii evanghelici (o exceptie sunt episcopii) nu cred in ecumenism. Ei se raporteaza la acesta, dupa cum ai mentionat mai sus, ca la "o perfida forma de sincretism".
Ecumenismul, dupa cum am spus/o si cu alta ocazie, imi pare a fi o sabie cu doua taisuri. Partea buna este posibilitatea de a ne cunoaste reciproc, de a interactiona unii cu altii, de a ne cunoaste pe noi insine (pentru ca doar in momentul in care esti provocat din afara, ajungi sa-ti pui intrebari asupra unor aspecte pe care considerai lamurite); pe de alta parte este riscul de a deveni membri ai unei noi religii pe care proasta gestionare si reaua intelegere a ecumenismului sunt pe care de a o intemeia. Cert este ca noi ca Biserica Ortodoxa am avut o seama de avantaje de pe urma deschiderii reciproce a crestinilor...
Dragilor, ingaduiti-mi sa particip si eu la discutie. Nu am stat vreme indelungata in medii exclusiv protestante sau catolice, insa am contact direct destul de des cu dansii, mai ales prin "minumata" activitate corala prin Europa. De la inceput, nu sunt impotriva ecumenismului si nu suport pe cei ce il critica fara sa aiba habar ce inseamna. Nu sunt nici un ecumenist frenetic, dar din moment ce raspund cu "Doamne miluieste!" la fiecare cerere din ectenii, printre care si la aceea care spune "pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugam!", am credinta ca aceasta unire a turor se va infaptui. In ce chip si cand, doar Doamne-Doamne cred ca stie. Sunt deacord ca la nivel doctrinar trebuie analizat totul cu delicatete, dar cred ca pe plan social diferenta de confesiune trebuie invaluita prin dragoste si intelegere. Astfel, conflictele care mocnesc inca in Ardeal, indeosebi, ar putea fi aplanate si, de ce nu, rezolvate cat mai elegant cu putinta...
POSTATI COMENTARIILE DUMNEAVOASTRA! Bifati casutele openID mentionand adresa dv. de e-mail SAU bifati anonym. Pentru cei cu un cont google/bloger bifati casuta corespunzatoare. VA MULTUMESC PENTRU IMPLICARE! Liviu VIDICAN-MANCI
Dragă Liviu,
RăspundețiȘtergerecred că putem vorbi despre doi versanți ai ecumenismului. Pe de o parte ecumenismul (mai ales sub chipul său ideologizat) reprezintă reflectarea în plan religios a globalizării, iar pe de altă parte ecumenismul este efortul onest al unor oameni cinstiți de a-i cunoaște pe cei alături de care trăiesc, și care, adesea, au valori deosebite, însă foarte bine ascunse.
Dar, pentru că tu ești cel care ai lansat dezbarea, aștept și punctul tău de vedere cu nuanțările de rigoare.
Paul
Draga Paul,
RăspundețiȘtergerecand vorbesc despre ecumenism ma incearca niste sentimente, cel putin, contradictorii. Pe de o parte, simt o revolta, atunci, cand vad ca ecumenismul nu este altceva decat o varinata a europenizarii (aici vorbesc ca european) sau, asa cum o vad alteori, o perfida forma de sincretism, iar pe de alta parte ma bucura.
Si, acum, sa vin cu niste precizari ce se impun. Primul sentiment ma incearca doar atunci cand e vorba de Consiliul Mondial al Bisericilor sau de amestecul nefiresc al religiilor. Nu-mi place nimic sau aproape nimic din ceea ce se intampla acolo. Ca ortodox nu m as simti confortabil in acele intruniri.
Celalalt sentiment ma incearca, de fiecare data cand intalnesc un catolic sau un protestant (il intalnesc personal sau in scris, in verb sau penita), si imi releva frumusetea ortodoxiei pe care, poate, nu ar fi cunoscut-o daca, un ortodox binevoitor, ecumenist, nu i-ar fi descoperit-o.
Sunt multe de spus asupra acestei probleme, si fiecare raspuns sufera sau, reclama, mai degraba, nuantari.
Am o intrebare pentru tine:
Cum vedeai ecumenismul cand erai in tara si cum il percepi acum cand te invarti printre ei*catolici protestanti etc?
Raspunsul tău mi se pare că indică tocmai cei doi versanți ai ecumenismului pe i-am pomenit. Cu avantajele si dezavantajele lor, cu suisurile si coborasurile lor.
RăspundețiȘtergereCat priveste intrebarea ta, sa stii ca mi-o pun si eu adesea. Ceva s-a schimbat, e limpede. Si probabil că se schimbă in continuare. Acasa eram refractar ecumenismului, mai ales celui institutional. Aici, am invatat sa-i apreciez pe ceilalti, situandu-ma brusc pe pozitia minoritarului. Am devenit foarte sensibil la extremismele anti-ecumeniste si am ramas atent la derapajele sincretiste. Insa in nici un caz nu-i mai pot vedea cu ochi buni pe cei care arunca cu pietre fara sa aiba habar in ce. Imi e clar că intre protestanti sunt oameni onesti, cinstiti, care in cadrul acesta, uneori formal al ecumenismului incearca sa-i auda pe ceilalti. Tu ai stat printre catolici, eu printre protestanti, poate candva punem cap la cap experientele astea, sa vedem care vor fi diferentele si similitudinile. Imi dau seama ca am fost foarte invaluit in acest raspuns, insa unul mai direct nu pot da, din pricina valmasagului din mine.
Si acum, ca la ping-pong, am eu o intrebare. De ce crezi tu ca Bisericile Ortodoxe, si in particular BOR, nu gasesc resursele de a finanta macar cateva burse anual pentru vestici, protestanti si catolici? Mai ales in conditiile in care majoritatea profilor de la noi au studiat in Occident, pe banii lor, ba chiar unii dintre ierarhi au treccut pe acolo. Nu crezi ca ar fi folositor schimbul acesta de experienta?
Paul.
Buna chestiune! Imi amintesc ca, adesea, imi venea in minte aceeasi intrebare pe cand eram si eu printre staini. Sunt mai multe raspunsuri pe care mi le/am dat:
RăspundețiȘtergere- Nu e vorba de a avea sau nu resurse, ci de a vrea, sau nu, sa oferi aceasta posibilitatea unor straini;
- Pe principiul ca au mai multi bani decat noi, daca isi doresc sa cunoasca Ortodoxia, nu au decat sa plece intr-o tara ortodoxa;
- Nu e tentant pentru ei sa vina la noi. Nu avem nici jumatate din ceea ce adapostesc bibliotecile lor;
- Doar unele tari ortodoxe nu ofera burse. Din cate cunosc eu, Rusia ofera burse si pentru studentii straini. E adevarat sunt putine si rare, dar le ofea.
Alte ratiuni exista cu siguranta, dar nu e cazul sa le punem acum pe tapet.
M-a bucurat raspunsul tau si, in acelasi timp, mi-a confirmat o banuiala pe care ti-am impartasit-o la una din multele cafele baute impreuna, unde am discutat si problema ecumenismului, ca odata ajuns acolo iti vei schimba perspectiva!
SI daca tot suntem la ping pong, Unde vezi tu partea diabolica a ecumenismului, daca o mai vezi?
Also, antworten wir. Cu răspunsurile tale sunt in cea mai mare parte de acord. Intr-adevar, nu cred ca lipsa banilor este un motiv real. Sunt convins că este posibil ca fiecare eparhie sa sustina anual cel putin un bursier. Iar interesati cred ca ar fi suficienti. Si daca ar fi doar sa invete limba romana. Cred ca intr-o lume in care toti stiu engleza si franceza e un plus sa cunosti o limba cum e romana. Pe deasupra cred ca ar fi o foarte buna modalitate de publicitate. Cineva care stie romaneste va face traduceri si se va folosi de cunostintele astea, iar avantajele se vor rasfrange implicit si asupra Romaniei si Bisericii Ortodoxe. Ce-i drept, nu imediat, ci in timp.
RăspundețiȘtergereRevenind insa la tema discutiei noastre, ecumenismul. Intr-adevar, perspectiva mi s-a schimbat, insa doar la nivelul ecumenismului practic, ca sa-i zic asa. La nivelul relatiei de cooperare intre diverse organisme eclesiale, ecumenismul este foarte util si binevenit. Si mai ales la nivel uman, perspectiva mi-a fost schimbata in contextul contactului zilnic cu alte confesiuni. Lucrurile se complica si se incalcesc pe plan doctrinar. Sunt convins ca acolo exista pericolul relativismului, de care trebuie mereu sa fim constienti pentru a-l putea evita. Cred ca acesta este cel mai mare pericol care se insinueaza in aceste dialoguri, mai ales in clipa in care participantii nu si-au insusit foarte bine traditia pe care o reprezinta. Insa ca efort de a-l cunoaste pe celalat ecumenismul este cat se poate de binevenit.
O expresie a acestei relativizari de pe urma ecumenismului este forma ideologizata sub care apare el in presa. Ma gandesc bunaoara la toate abordarile pro-ecumeniste aparute in presa in timpul valvei create de cazul Corneanu. Toate alea mi s-au parut aberatii scarboase ale unora care se afla in treaba si sufla in ciorba vecinului. Aceasta este cealata fata (cea neagra) a ecumenismului, o consecinta a relativizarii pe de o parte, iar pe de alta parte a ecumenismului ca fata religioasa a globalizarii, dupa cum ziceam in primul comentariu.
Mai este o hiba si la nivel practic. Anume incercarea de a grabi lucrurile acolo unde nu e cazul. Ma gandesc aici la rugaciunile in comun. Eu personal nu sunt de acord cu ele. Nu ma simt in largul meu. Da, sunt foarte de acord sa asist la rugaciunea lor, iar ei sa asiste la a noastra, dar sa nu ne amestecam cand nu e cazul.
Acum incerc sa rezum si sa sintetizez. Partea diabolica a ecumenismului este cred eu ispita relativismului, din care decurg toate nenorocirile, si pe plan doctrinar si pe plan practic, aici intelegandu-se si toleranta considerata indiferenta serena. Si exista mereu si mereu pericolului ideologizarii. Numai ca acest pericol nu paste doar ecumenismul ci si anti-ecumenismul, si crestinismul, si democratia, si toleranta... si toate. Iar consecinta ideologizarii este cel mai adesea crima in numele dragostei si fericirea cu forta. Vorba marelui Tutea: „fiti fericiti, ca va ia mama dracului”.
Sperand, din nou, ca nu am fost prea incurcat, sunt curios unde vezi tu hibele ecumenismului, si mai ales daca faptul ca ai primit preotia a schimbat ceva la acest capitol.
Paul.
Inca stau si ma gandesc la ce raspuns sa iti dau. Cu permisiunea ta, voi lasa aceasta dezbatere in aer si voi trece la una mai duhovniceasca, nu inainte de ati promite ca iti voi raspunde intr/un timp cat mai scurt la intrebare.
RăspundețiȘtergereDraga Liviu,
RăspundețiȘtergeredupa cum a mentionat si Paul, ecumenismul este receptat din doua unghiuri diferite. Si bine ar fi ca sa se mentina doar la nivel de dialog inter-confesional. Aceasta "globalizare religioasa"(P.Siladi) este favorizata, inclusiv, de "intensificarea relaţiilor sociale la nivel mondial"(A.Giddens). Astfel, odata cu americanizarea, europenizarea, globalizarea etc. a populatiei tarilor majoritar ortodoxe acest "pericol" nu este receptat negativ. Dupa ce am participat, in 2007, la Conferinta ecumenica anuala din Stassbourg am inteles ca acest dialog este mai mult formal, nici macar pastorii evanghelici (o exceptie sunt episcopii) nu cred in ecumenism. Ei se raporteaza la acesta, dupa cum ai mentionat mai sus, ca la "o perfida forma de sincretism".
Ecumenismul, dupa cum am spus/o si cu alta ocazie, imi pare a fi o sabie cu doua taisuri. Partea buna este posibilitatea de a ne cunoaste reciproc, de a interactiona unii cu altii, de a ne cunoaste pe noi insine (pentru ca doar in momentul in care esti provocat din afara, ajungi sa-ti pui intrebari asupra unor aspecte pe care considerai lamurite); pe de alta parte este riscul de a deveni membri ai unei noi religii pe care proasta gestionare si reaua intelegere a ecumenismului sunt pe care de a o intemeia.
RăspundețiȘtergereCert este ca noi ca Biserica Ortodoxa am avut o seama de avantaje de pe urma deschiderii reciproce a crestinilor...
Dragilor, ingaduiti-mi sa particip si eu la discutie. Nu am stat vreme indelungata in medii exclusiv protestante sau catolice, insa am contact direct destul de des cu dansii, mai ales prin "minumata" activitate corala prin Europa. De la inceput, nu sunt impotriva ecumenismului si nu suport pe cei ce il critica fara sa aiba habar ce inseamna. Nu sunt nici un ecumenist frenetic, dar din moment ce raspund cu "Doamne miluieste!" la fiecare cerere din ectenii, printre care si la aceea care spune "pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugam!", am credinta ca aceasta unire a turor se va infaptui. In ce chip si cand, doar Doamne-Doamne cred ca stie. Sunt deacord ca la nivel doctrinar trebuie analizat totul cu delicatete, dar cred ca pe plan social diferenta de confesiune trebuie invaluita prin dragoste si intelegere. Astfel, conflictele care mocnesc inca in Ardeal, indeosebi, ar putea fi aplanate si, de ce nu, rezolvate cat mai elegant cu putinta...
RăspundețiȘtergere