Relativizarea simtamintelor importante a dus la o rasturnare drastica a valorilor. Acest aspect a contribuit la o deplasare, in plan rational, a ideii de normalitate. Observam ca tot ce parea a fi odata normal astazi este vetust si depasit. Bunaoara, era normal sa fii cult, astazi e normal sa fii tupeist; era normal sa fii cu bun simt, astazi e normal sa fii nesimtit; era normal sa fii un bun crestin, astazi e normal sa fii sincretist.
Unde duce aceasta stare de ''rasturnare''?
Ce ne rezerva viitorul de vreme ce nu ni-l putem imagina decat apocaliptic?
De ce normalul a devenit anormal si invers?
Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereParinte, asta e doar inceputul. Asa este societatea in care traim: marcata de o diluare crescanda a valorilor. Totusi, sa nu ne lasam inselati de aparente, nici sa judecam. Dumneavoastra credeti ca se poate schimba ceva fara tupeu in ziua de azi? Despre bunul simt: cred ca, cu acesta se naste sau nu omul. Cred ca raspunsul la intrebare este: normalul a ramas normal si anormalul anormal, problema este doar de influente occidentale libertine. Despre viitor: daca ne imaginam viitorul doar apocaliptic, ce nadejde crestina ne mai poate ramane? Ortodoxia trebuie sa fie in pas cu vremurile, sa se adapteze, sa iasa din turnul sau de fildes considerat a fi "normal", numai asa le va putea influenta, domina, schimba in mai bine.
(*ideii)
Sanatate si numai bine, Parinte Vidican!
Cu drag,
Paula
Personal cred ca fara tupeu se pot rezolva o suita de probleme. Tupeul are o conotatie negativa si este strain spiritului crestin. In ce priveste bunul simt, ca dat natural, nu cred in el. Omul, in complexitatea lui, are capacitatea sa se modeleze, sa evolueze, sa se corecteze. Dar aici intervine variabila cercului social in care creste, iar mai apoi isi alege sa ramana. Pe de alta parte a spune ca ''doar'' influentele occidentale sunt culpabile pentru ceea ce se intampla in mutatia morala a crestinilor ortodocsi e ca si cum am spune ca noi am fost un popor de sfinti iar ei unul de dracii. Cred ca trebuie sa recunoastem ca ne dam girul la toate nebuniile, unele venite de-a gata, altele inventate chiar de noi.
RăspundețiȘtergereE foarte adevarat, in acelasi timp, ca nu avem nici un drept sa deznadajduim, ci trebuie sa privim viitorul, indiferent de culorile in care il vedem acum, ca pe un timp binecuvantat.
Multumesc pentru ''idei''
Societatea de astazi cere acest tupeu,si asta nu cred ca e bine, mai nou gasim acest cuvant in publicitate si mai ales in dialogul tinerilor,de exemplu daca o sa intrati pe unele blog-uri cu reclame o sa intalniti urmatoarea expresie "invata engleza cu tupeu", indemnul acesta se vrea a fi o "instigatie" la cultura, caci a invata o limba straina e totusi un act de cultura,dar sa fii provocat in felul asta, adica printr-o expresie strengareasca mi se pare foarte ciudat si nepotrivit, insa eu cred ca se intampla lucrul acesta pentru ca paginile web sunt accesate mai mult de tineri, e mult mai simplu sa atragi pe cineva daca ii vorbesti "pe limba lui", la fel si cu tinerii...
RăspundețiȘtergereO zi buna,
Recunoastem, parinte, ca dam girul soaptelor patimilor, smintelilor acestei lumi desfranate si dezmatate; a fi crestin in ziua de azi este foarte greu, daca ne indepartam catusi de putin de Dumnezeu; numai punandu-L pe El mai intai in toate, vom reusi sa trecem peste orice obstacole si tot ceea ce facem mai intai sa ne intrebam: "Oare acest lucru ii place Lui Dumnezeu?", sa vedem ce ne spune constiinta. Numai ca, vedeti, Parinte, este atat de greu sa fii desavarsit; mustrarile si criticile sunt foarte bine venite, numai sa ne fereasca Bunul Dumnezeu sa cadem in ispita judecarii aproapelui si daca am facut-o deja, nu ne ramane decat sa-I cerem Atotputernicului Dumnezeu sa ne ierte caci nu am stiut ce facem, nu am stiut ca pana si printr-o privire rautacioasa, o vorba rautacioasa l-am judecat si osandit pe aproapele nostru si odata cu asta pe noi insine iar mantuirea ne-a fost periclitata; deci, Parinte, sa nu ne mai ingrijoram pentru starea lucrurilor caci nu putem nici sa adaugam nici sa scadem ceva, nu-i asa? De toate are grija bunul Dumnezeu caci doar El ne calauzeste pasii si ne rugam sa ne dea intelepciune ca sa intelegem si sa facem numai si numai Voia Lui! Cat despre orgolii si smerenie - iata ca si acestea sunt niste anormalitati, nu-i asa, Parinte? Suntem atat de orgoliosi, in primul rand eu, sunt foarte orgolioasa, vanitoasa si totusi eu nu sunt asa,in general, deci este o ispita caci sunt orgolioasa exact atunci cand nu trebuie, caci, de fapt, eu nu sunt asa; de aici deduc ca sunt supusa la tot felul de ispite in ultima vreme, care de care mai urate, ispite pe care inainte nu le aveam; de aici inteleg ca, cu adevarat, noi, cei care suntem cu Dumnezeu suntem cel mai tare supusi greselilor, ispitelor necurate, mai mult decat alti oameni; exact, Parinte, sa nu deznadajduim pentru ca aceasta este una din cele mai mari ispite satanicesti. Dumnezeu ne iubeste si daca si noi Il iubim pe El si Il punem pe El inainte de toate, inainte de orice, atunci vom face ceea ce trebuie, vom reusi sa fim bineplacuti Lui. Doamne ajuta si ma iertati daca, in mod neintentionat, v-am suparat prin ceva ce am spus aici la dvs. pe blog. Remarc, de asemenea, in cadrul mediului nostru teologic in care ma simt onorata si extrem de bucuroasa sa ma aflu, o incrancenare extraordinara intre oameni, un fel de ura incredibila indreptata impotriva aproapelui, vad foarte multa rautate, pizma, judecare a aproapelui in vreme ce se vorbeste numai despre virtutea smereniei, despre virtutea dragostei de aproapele insa exista o atmosfera atat de tensionata incat, va spun sincer ca am ramas un pic dezamagita si am cazut grav in pacatul judecarii aproapelui caci m-am smintit foarte tare, uitand ca oameni suntem cu totii, ca nimeni nu e sfant, decat Bunul Dumnezeu; de abia in ultima vreme m-am adaptat, zic eu, m-am obisnuit cu starea de lucruri, accept lucrurile asa cum sunt si imi dau seama ca toate nu sunt decat ispite, ca oricata ura intalnim in jurul nostru, noi trebuie sa iubim si iar sa iubim, tot timpul trebuie sa-l iubim pe aproapele caci numai asa putem sa obtinem mantuirea.
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta!
Paula
E limpede ca ''suferim'' de judecarea aproapelui. Cred ca toate problemele incep de la modelele pe care ni le luam in viata. Ca e un preot, un profesor, o calugarita sau o doamna judecator, nu conteaza ce, uitam, in teribilismul nostru, adesea manat de un soi de mimetism, ca ei nu sunt decat oameni ca noi, iar noi ca ei. Asteptarile prea mari dezamagesc. Aceasta, consider, este o alta lectie pentru noi si un semnal de alarma asupra incapacitatii de a urma modelul adevarat: Iisus Hristos. E Modelul suprem si nu cred ca e nevoie sa intru in detalii, e suficient sa citim Sf. Scriptura.
RăspundețiȘtergereIn ce priveste smintirea, e clar ca tot din cauza unor repere gresite pe care la un moment dat le-am luat in viata. Trebuie sa ne gandim ca, daca Dumnezeu ii iubeste si asteapta indreptarea lor, si a noastra, ca rasare Soarele peste toti, noi nu avem niciun drept sa ne smintim.
NU inteleg despre ce suparare vorbesti!?
Pace si bucurie!
asa este, parinte; modelele sunt importante in viata; un model in viata este demn de tot respectul si aprecierea, chiar daca modelele supreme sunt: Maica Domnului si Iisus Hristos;
RăspundețiȘtergerein rest, cred ca nu este problema noastra ceea ce fac altii, fie ei atei, credinciosi, minoritati de orice gen, etnie, categorie sociala, etc. pe care noi ii consideram ca apartinand unei "anormalitati" in vreme ce noi ne consideram intr-o "normalitate" si ne permitem osandirea, judecarea acestor categorii de oameni, acestor suflete nestiutoare, deci nevinovate; cred ca trebuie sa respectam optiunile fiecaruia, deciziile de viata ale oricarui individ; numai prin deschidere, comunicare, dialog la nivelul societatii, comunitatii, se poate, eventual, oferi o alta solutie, perspectiva de viata; si asta nu se poate face, in nici un caz discutand pe un blog; de altfel, parerea mea este ca blogosfera este mai mult pierdere de vreme decat ceva folositor; net-ul - iata o noua ispita a secolului nostru, dupa parerea mea extrem de periculoasa ce poate sa distruga, sa compromita constiinte, mai ales in randul tinerilor noii generatii.
probabil ca o conferinta este mai potrivita pe tema asta: starea de anormalitate a societatii romanesti in noul context economic, social, cultural, educational, politic, spiritual, etc. al secolului XX. cu siguranta ca societatea romaneasca se indreapta din ce in ce mai mult spre o anormalitate a lucrurilor din ce in ce mai malefica pentru viitoarele generatii; au loc schimbari in mentalul colectiv al romanilor ale caror consecinte noi nici macar nu le banuim in viitor; noile generatii vor fi cu totul altfel decat cele "traditionale"; tocmai datorita acestei anormalitati a lucrurilor apar curente daunatoare tinerilor ca de exemplu curentul "emo"- acesti tineri deznadajduiti, sau tendinta tinerelor si a tinerilor de a trata totul cu atat de multa superficialitate, dezmatul si desfranarea, uciderile, comportamentele deviante social si sexual, toate aceste uraciuni in fata Lui Dumnezeu; dar parinte, cel mai grav este ca Biserica noastra Ortodoxa nu face mare lucru, sta pe margine si judeca, se mira de toate aceste "anormalitati" dar nu face nimic, este simplu spectator, parinte, este de o indiferenta incredibila, nimanui nu-i pasa; preocuparea este numai sa construim cat mai multe biserici, sa avem functii si ranguri cat mai inalte dar uitam de casele de batrani, de orfelinate, de centre de consiliere pentru acestia pe care ii consideram ca fiind anormali, pentru sufletele pierdute pe strazi, pentru cei care nu au avut niciodata parinti, de exemplu, sau care nu au avut niciodata modele, pentru tinerele si tinerii care iau caile gresite ale infernului, pentru oamenii saraci, parinte, caci saracia ii impinge pe oameni la pacate odioase in vreme ce scopul Bisericii nu este sa contribuie si la ameliorarea saraciei, sin contra, este imbogatirea din ce in ce mai mare pe spinarea saracilor, a nevoiasilor; pe noi nu ne preocupa aceasta stare de anormalitate, nu-i asa parinte, suntem straini de aceste lucruri; Biserica nu face nimic pentru aceste suflete, parinte, nu exercita nici o presiune asupra societatii civile pentru a schimba starea de lucruri. si atunci sa nu mai vorbim macar despre anormalitate si normalitate cand noi nu facem nimic pentru a schimba ceva, dar stim sa judecam, sa blamam, sa ironizam, pe aproapele, etc.
probabil ca vom avea placerea sa dicutam mai multe, sa speram, nu cred ca pe bloguri este intelept sa punem asemenea probleme esentiale pentru viitorul societatii;
pace, sanatate si bucurie va doresc, de asemenea!
cu drag,
P.
De ce trebuie vazut in Biserica doar ierarhia? Suntem cu totii responsabili pentru ce se intampla, pentru ca impreuna formam Biserica.
RăspundețiȘtergereIn ce priveste activitatea sociala a Bisericii nu as fi asa radical. Sunt din ce in ce mai implicati in ea... restul poate alta data!
exact, parinte, suntem responsabili. Cu atat mai mult cu cat oamenii sunt din ce in ce mai mult de o moralitate jalnica in ceea ce priveste familia, viitorul societatii, viitorul noii generatii, de fapt, aceste indivizi nu au stiut niciodata ce inseamna moralitatea, loialitatea fata de Dumnezeu ca doar daca ar fi loiali fata de el, er fi si fata de semenii lor, nu?
RăspundețiȘtergeredin pacate, relele obiceiuri nu se schimba chiar atat de usor; vorba ceea: "lupu-si schimba parul dar naravul ba".
deci, sa nu asteptam prea multa loialitate, fidelitate, moralitate, de la nimeni; daca nu a fost in trecutul acestei societati, sigur nu va fi nici in viitor; asta ca sa stim cum sta situatia: sa nu ne afecteze aceste vechi metehne prea tare, sa stim la ce sa ne asteptam si din partea cui;
doamne ajuta!