sâmbătă, 23 februarie 2008

Kosovo. Pe drumul unui dezastru.

Urmaresc cu interes scena politica internationala si ma intreb uneori de ce se intampla atat de multe din lucrurile pe care le gandesc. O problema recenta si care pare a fi una cu implicatii socio-politice atat pe termen scurt cat si pe termen mediu si lung este Kosovo.
Pozitia geografica ar fi de prisos sa o mai amintesc, la fel si faptul ca populatia majoritara din aceasta provincie este de origine albaneza, dar am sa pun o intrebare: Care a fost interesul marilor puteri si ce au urmarit ele prin recunoasterea acestei independente?
Cunoastem ca dintre tarile europene, Franta si Germania s-au grabit cel mai tare in ce priveste recunoasterea statului, iar Statele Unite au fost probabil pionierii acestei strategii. Mai stim ca o seama de state, printre care Spania, Romania si Grecia nu au recunoscut aceasta independenta, motivele le stim foarte bine. Si totusi pentru mine enigma este Franta.
Inainte de a trece la aceasta problema, as dori sa opinez putin in legatura cu intrebarea lansata. Balcanii, cunoscuti in istorie pentru dezvoltarea unor conflicte fara precedent in istorie au toate sansele sa devina si de aceasta data un punct de pornire intr-un nou conflict. Prin aceasta afirmatie nu am facut decat sa raspund pe scurt unei intrebari nelansate: De ce a fost aleasa tocmai Serbia si nu Romania sau Spania. Mergand mai departe as dori sa atrag atentia asupra unui fapt: Rusia. Ultimele declaratii ale liderului rus au avut menirea sa puna putin jar pe scaunele promotorilor independentei.
Iata deci trei forte care incearca pe scena politica mondiala sa-si afirme suprematia:SUA, UE, si Rusia care vine cu o viteza naucitoare din spate si nu schiteaza nici cel mai mic gest in ideea de a ascunde dorinta reocuparii locului pierdut in 1990.
SI totusi, nu am raspuns intrebarii. Nici nu as putea da un raspuns foarte clar din cauza confuziei pe care o reprezinta situatia. Intentia probabila a fost aceea de a nu lasa ca un stat ca Serbia, pe punctul de a se integra in UE, sa aiba o potentiala zona de conflict. Sa fie acesta? Se prea poate... Un alt aspect ar putea fi dorinta SUA, dar, si a UE sa intre intr-un conflict deschis cu Rusia. Anormal ce spun?! Posibil, nu am prea multe argumente, dar poate fi luat in calcul. Dar ma gandesc la suita de nereusite a SUA si UE in dorinta lor de a fixa acel scut antiracheta precum si numeroasele conflicte dintre cele doua si Rusia pe teme ca Irak, Afganistan, Iran, petrol si gaze naturale, la ultimele doua Rusia avand chiar un fel de monopol, aceasta daca ne referim la dependenta Europei de ea. Sa nu uitam si conflictele din 1999, tot din Balcani, cand Rusia, cu toate ca participa cu trupe la NATO a avut o alta pozitie fata de Alianta, dar atunci Rusia nu avea forta de astazi. Si atunci care sa fie motivul neocolorii tensiunilor prezente? Rusia e clar ca doreste sa fie ascultata, ceea ce nu se prea intampla deocamdata, dar eu cred ca ar trebui cat de cat, amenintarile lui Putin nu par a avea parfum de iasomie. SUA si UE (statele puternice cu precadere), probabil aceasta si asteapta, un atac din partea Rusiei ca mai apoi sa ii raspunda cu varf si indesat. Dar, oare, si-au luat ei toate masurile de precautie posibile? SUA cu siguranta nu, (scuzati partinirea) ea stie un lucru, demaram conflicte si intretinem ambele tabere cu arme, ca altfel de ce ar avea cea mai puternica industrie de armament din lume. In ce priveste reusitele ei in postura de arbitru international al pacii, priviti bine in istorie doar fiascouri. UE isi stie si ea interesul, mai ales Germania, Franta si Anglia.
Si acum sa ne oprim asupra problemei si enigmei mele: Franta. Franta condusa de ambitiosul Nicolas Sarkozy s-a grabit sa fie prima in a recunoaste independenta micului stat cu toate ca la randul ei are o problema care tine de zeci de ani: Corsica. Oare statutul ei de mare putere ii pemite luxul unui asemenea act. Nationalistii corsicani nu cred ca vor rata momentul. Deja s-au facut masive arestari la un meci de fotbal din Corsica, unde un grup de scandalagii pe langa lozincile homofobe si rasiste au strigat si lozinci anti franceze. Oare a crezut ca va scapa de aceste manifestatii doar pentru ca este Franta? Istoria o va arata.
Ceea ce pare cert este ca acea cutiuta a Pandorei a fost deschisa. Pacea care a domnit mai bine de 50 de ani in Europa s-ar putea sa fie in curand doar o amintire. Tara Basca, Catalunia, sau Tinutul Secuiesc in curand isi vor cere drepturile pe un alt ton si cu o alta intensitate.
Daca ceea ce am spus se va intampla sau nu, istoria o va arata, ceea ce e cert insa, e ca Serbia a mai primit o palma din partea Germaniei, pardon a UE si a SUA, asa numitii ei prieteni.

2 comentarii:

  1. ce inseamna pentru noi ruptura produsa in Serbia? un semnal de alarma sau o atentionare? oare sa ne fie frica ca se poate intampla si la noi? chiar daca suntem printre putinii din Europa, care n-am constrans la identificarea nationala?
    eu cred ca nu. Echilibrarea fortelor din totdeauna a reprezentat o preocupare pentru marile puteri; intr-o piata deschisa relatia asa functioneaza: intre tensiune si prosperitate; eu cred ca aceasta relatie prinde forma in toate sectoarele sociale; iar aceasta idee nu trebuie privita intr-o cheie marxista in sensul ca cel mai puternic supravietuieste, ci in sensul ca prin concurenta, se cerne calitatea, dand la o parte prostia; poate ca atrecut era nationalismului, iar acum accentul va cadea pe regionalism; dar nu unul haotic ci unul organizat; ce n-am da si noi, sa ne putem organiza ardealul? dar acest lucru nu inseamna ca mi-as dori sa dispara riomania ca stat national! ci doar acest lucru ar raspunde mai bine nevoilor locale.

    RăspundețiȘtergere
  2. ce inseamna pentru noi ruptura produsa in Serbia? un semnal de alarma sau o atentionare? oare sa ne fie frica ca se poate intampla si la noi? chiar daca suntem printre putinii din Europa, care n-am constrans la identificarea nationala?
    eu cred ca nu. Echilibrarea fortelor din totdeauna a reprezentat o preocupare pentru marile puteri; intr-o piata deschisa relatia asa functioneaza: intre tensiune si prosperitate; eu cred ca aceasta relatie prinde forma in toate sectoarele sociale; iar aceasta idee nu trebuie privita intr-o cheie marxista in sensul ca cel mai puternic supravietuieste, ci in sensul ca prin concurenta, se cerne calitatea, dand la o parte prostia; poate ca atrecut era nationalismului, iar acum accentul va cadea pe regionalism; dar nu unul haotic ci unul organizat; ce n-am da si noi, sa ne putem organiza ardealul? dar acest lucru nu inseamna ca mi-as dori sa dispara riomania ca stat national! ci doar acest lucru ar raspunde mai bine nevoilor locale.

    RăspundețiȘtergere

POSTATI COMENTARIILE DUMNEAVOASTRA!
Bifati casutele openID mentionand adresa dv. de e-mail SAU bifati anonym. Pentru cei cu un cont google/bloger bifati casuta corespunzatoare.
VA MULTUMESC PENTRU IMPLICARE! Liviu VIDICAN-MANCI