RELATIVISMUL UMAN (I)

Astazi imi vei spune ca te-ai hotarat ca de maine sa nu mai fumezi, iar maine iti vei spune ca doar o viata ai, de ce sa nu te bucuri in voie de ea. Astazi bogatul si-a spus ca de acum o buna perioada de timp nu se va mai osteni cu nimic, ci va sta in petreceri si veselii, saltand de bucurie si lafaindu-se in desfatari lumesti, tot astazi Dumnezeu i-a zis ca sufletul  ii va fi luat. (...)

Viata urmeaza o linie preciza care incepe intr-un punct X, pe axa vesniciei, si se termina intr-un punct Y, pe aceeasi axa. Dar intre X si Y omul isi face atatea planuri ca nici nu isi mai aminteste cand a pornit din X si cum a ajuns in Y. Daca am avea constiinta micimii noastra, daca am sti ca mai avem doar o ora de trait, oare la fel ne-am comporta?

Omul este o constanta variabila! Si totusi sunt oameni la care constanta primeaza variabilitatii, sunt oameni care stiu ce vor si isi urmeaza obsesiv un plan dinainte stabilit. Insa marea masa nu e facuta din astfel de oameni, marea masa are in centrul ei inconstanta. S-ar putea ca atunci cand esti copil sa-ti fi dorit sa ajungi un chirurg celebru, iar dupa zece ani sa vezi ca ai ajuns un muncitor de santier. Cui se datoreaza aceasta? Inconstantei noastre! Cati oare nu au inceput zeci de lucruri intr-o euforie de invidiat si au ajuns la termen fara a fi finalizate? Cui se datoreaza oare acest lucru? Inconstantei noastre!

va urma

Clujul, gazda unei televiziuni pentru homosexuali

,,Nu judeca ca sa nu fi judecat'' spune Sfanta Scriptura, si totusi ne este greu sa ne abtinem, mai ales la auzul unor asemenea vesti. Aseara am vizionat cateva fragmente dintr-o emisiune de pe un canal OneTv, in care invitatii erau un homosexual, un deputat si un preot, iar tema emisiunii, cred ca era televiziunea Tv Angelicuss, prima televiziune on line a homosexualilor din Romania.

Un lucru mi-a placut si mai multe nu. Mi-a placut modul in care a vorbit preotul, argumentand scripturistic ca homosexualitatea nu poate fi acceptata de Biserica, mai putin deputatul care in loc sa lamureasca si sa argumenteze intr-o maniera calma, mai mult striga; si cel mai putin mi-a placut reprezentantul homosexualilor care mi s-a parut, un foarte bun vorbitor, dar extrem de fals, reducand totul la niste cazuri particulare, incercand oarecum sa demonstreze ca de fapt o proportie impresionanta de barbati sunt homosexuali sau au tendinte homosexuale si cata nevoie au baietii astia de televiziunea ANCELICUSS. Groaznic!!!!

De ce am avea nevoie de o televiziune a homosexualilor? De ce nu? Daca tot sunt atatea televiziuni anapoda, si daca tot sunt atatea anomalii in societatea moderna, de ce nu?! Numai ca, societatea moderna vede in viitor cum vede cartita lumina zilei. Aceasta tehnologie extraordinara prin care se propaga atat de repede informatia, aceasta tehnologie ar putea sa fia apocalipsa noastra. La internet au acces majoritatea tinerilor de astazi, navigheaza peste tot, se cred mai independenti daca adopta obieceiuri cat mai non-conformiste si in cele din urma ajung sa-si rateze viata. Problema e ca acesti tineri, de care avem grija prin mass-media si internet, sa le spalam creierul, pot fi un viitor prosper sau nu al Romaniei. Nu vreau sa duc tema aceasta intr-o zona eclesiala, ci vreau sa raman in sfera eticii si a socialului.

E dureros ca suntem martorii unei discriminari pozitive. Aici se va ajunge cat de repede. Voi cei care locuiti in SUA sau EUROPA, ce credeti, ca le stiti si le simtiti mai bine. acolo fiind mai vechi aceste obiceiuri. Am locuit doi ani in Paris si acolo mi-a fost dat sa vad multe. Aveam multe prejudecati, si multe dintre ele chiar s-au demonstrat a fi prejudecati, dar in ce priveste sarutul homosexualilor in public..., nu m-am putut obisnui, nu era o prejudecata era o realitate. Dureros, dar adevarat.

Ce e de facut? In nici un caz sa marginalizam pe acesti oameni sau sa-i delapidam, sau sa refuzam dialogul cu ei, in nici un caz asa ceva, pentru ca vor fi pierduti definitiv in lumea lor. Va trebui sa ne rugam, in primul rand, iar in al doilea rand sa incercam sa le demonstram ca totul depinde de educatie si de controlul personal si nu de gene si alte motive invocate.

Traim in lumea pe care ne-o dorim!

Minuni astazi?!

De ce nu mai sunt minuni astazi? 

Iata o intrebare pe care am auzit-o de cateva ori intr-una din saptamanile trecute. Pe moment, nu am reactionat, pentru ca nu era nici locul si nici cercul potrivit in care sa ma pot exprima, dar intrebarea mi-a ramas vie in minte. Oare chiar nu se petrec minuni astazi? Oare chiar atat de orbi suntem incat sa nu le vedem sau ele nu exista cu adevarat?

Minuni exista si se petrec zilnic, incepand cu rasaritul soarelui si terminandu-se cu aparitia pe cer a primei stele. Dar, totusi, de ce nu sunt minuni? Pentru ca suntem prea obisnuiti cu ele, pentru ca au devenit cotidian multe dintre ele, pentru ca despre o parte din ele nici nu stim, si poate, nici nu ne intereseaza. Si totusi ne intrebam.... Faptul ca zilnic trec pe langa Pamant, sute de meteoriti care nu-l lovesc, oare nu este o minune? Dar nenumaratele nasteri de copii, nu sunt minuni? Dar faptul ca padurile sunt atat de frumos colorate, fara ca cineva sa le fi pictat nu e o minune.....dar cerul cu nenumaratele lui nuante de albastru, brazdat de nori si inrosit de apusul soarelui, oare nu este o minune? 

Si daca nici una dintre toate acestea nu pare a fi minune, poate faptul ca in acest moment citesti aceste randuri este o minune, pentru ca existi. Si daca nici aceasta nu este o minune sa stii ca intr-adevar, astazi, nu se mai petrec minui. 

Criza financiara vazuta prin monoclul personal

STANGACIA UNUI INCEPUT. De mai bine de un an se anticipase aceasta criza financiara. Analistii econimici se intreceau in predictii si prognoze, atentionand totodata pe omul de rand ca se apropie nori negri. Cei mai perspicace si-au luat toate masurile de precautie si acum sunt pe val, cei mai putin vigilenti sunt acum sub val. Si totusi, de unde si pana unde o asemenea criza?
Politicienii ar spune ca e vorba de politicile economice proaste pe care regimul Bush le-a adoptat, iar economistii, cei mai indreptatiti sa opineze in acest caz, dau vina atat pe banci, care prin lipsa lor de viziune au cam exagerat cu imprumuturile, cat si pe stat care nu s-a prezentat la datorie atunci cand era de prezentat; teologii, ... pai nu prea i-am auzit sa se dea cu parerea. Cred si eu, sunt lucruri lumesti, asa ca de ce sa o faca, ... si totusi, unele voci, chiar daca sunt mici, s-au auzit. Se pare ca America primeste o palma serioasa de la Dumnezeu. Nu e doar America ci intreaga lume. De ce? Este a nu stiu cata oara, cand, omul se increde prea mult in puterile sale, e a nu stiu cata oara cand omul il sfideaza pe Dumnezeu, dar se folosete de numele Sau. Spun bazaconii? Haideti sa vedem:
SITUATIA ACTUALA.RAZBOAIELE PREZENTULUI. Razboiale din Orientul Mijlociu cu ce pret sunt ele intretinute: cu pretul pierderii a nenumarate vieti omenesti, a lipsurilor de tot felul pentru cei ce sunt in teatrul de operatiuni, cu ura rasiala si cu multa manipulare.Si la toate acestea sa ramana oare Dumnezeu impasibil? NU cred! Dreptatea lui ramane in veac.
Regimul din Irak, al nenorcitului dictator, a fost inlaturat, dar acum e mai rau, se lupta fratii intre ei. Da, fratii! Oare suferinta lor sa nu fie observata de Cel de Sus, oare greutatile prin care ei trec sa nu fie simtite la un nivel normal, doar pentru ca ei sunt arabi si necrestini? Si ei se roaga, si ei sufera, si pe ei ii doare, si ei mor de foame, si ei plang.
TEHNICA. Sa nu uitam un alt aspect, ca o mare parte din banii facuti de pe urma razboiului au fost reinvestiti in diferite tehnologii. Tehnologii care nu ne erau necesare pentru a duce o viata normala, dar care ajuta pe omul de stiinta sa-si argumenteze independenta fata de Creator, ba chiar sa-i nege prezenta. Experimentul de le Geneva! Ce fenomen, ce amploare, ce rezultate scontate?! Dar, nu e oare curios ca tocmai acum se zdruncina economia, ca tocmai acum apar marile probleme financiare.
In timpuri istorice, se spune ca oamenii au vrut sa arate Cerului ca ei sunt mai puternici decat El, si s-au gandit sa ridice un turn, Turnul Babel. Curios a fost ca tocmai pe cand credeau ca au reusit, au observat marea pierdere: nu se mai intelegea frate cu frate, si exemplele ar putea continua.
PEDEPSELE NATURII. Ca un prim raspuns la toate aceste nedreptati, par a fi nenumaratele ciclonuri si uragane, care s-au abatut cu o atat de mare intensitate asupra Americii, in ultimul timp. Restul nu le mai pomenesc, le stiti prea bine...
Nu vreau sa par a fi paranoia, sau bigotist, cu toate ca unii ar putea-o spune, dar trebuie vazute in toate aceste nenorociri, calculele limitate ale omului. Cineva spunea la un moment dat, ca Istoria ne invata ca din Istorie omul n-a invatat nimic. Cat adevar!
UN FEL DE CONCLUZII. Criza mondiala, cred ca e doar un semn al micimii noastre, al ingamfarii umane. Inca sunt multi care cred ca din aceste nenorociri ne putem salva singuri. Oare? Oare de cate ori in istorie un imperiu mare a devenit un stat insignifiant? Oare de cate ori in istorie, Natura, asa cum le place sa o numeasca celor ce cred mai mult infortele lor, nu a schimbat cursul istoriei? Nu voi raspunde, ca stiti prea bine, cert e ca suntem aproape de o nenorocire. Singura speranta este, vrem nu vrem sa acceptam, Dumnezeu.

De la anotimp la timp...ul alegerilor de toamna

Toamna aceasta nu vine cu miros de frunze uscate si mere coapte, ci cu miros de campanie electorala, promisiuni la pachet, minciunele ambalate in staniol aurit si zambete altruiste. Ingerasii care promit atatea bunatati cu toate ca inca nu a fost declarata campania electorala deschisa, ei au inceput incalzirea, (lectie luata probabil de la sportivi, ca o incalzire buna te fereste de accidentari) in speranta ca atunci cand vor intra in linie dreapta vor reusi inca o data sa duca cu zaharelul pe electoratul, satul dar si lihnit de povestioarele cu Prasl(ii) cei voinici.
Problemele sunt aceleasi, toate-s noi si vechi is toate, daca ar fi sa citez pe celebrul nostru poet, programele viitoarei guvernari sunt care mai de care mai complexe si mai unse cu glazura, fruntile politicienilor schiteaza inceputul unei sfortari, propozitiile sunt din ce in ce mai nuantate, urmand parca o retorica antica. Si totusi, un lucru ma uimeste,atitudinea fata de Biserica. Domnii nostri guvernanti si nu numai, prin intermediul marilor trusturi de pressa, parca au uitat sa mai arunce cu invective in Biserica ( aceasta daca e sa uitam de statistica de acu' o luna, in care oamenii aveau mai multa incredere in pompieri armata si politie decat in Biserica)... Hei., sa nu ma intelegeti gresit politicienii nu au lovit niciodata in Biserica, ci doar prin intermediari , hm... Asadar, ce se intampla? S-a cumintit dintr-o data pressa si a apucat-o frica de Dumnezeu, sau cei care stau in spatele colosilor presei romanesti considera ca nu e momentul sa mai caute nod in papura?
Se tot vorbeste de puterea religiei, dar cu voce joasa ca nu cumva, vreo propozitie nefericita sa starneasca ceva idei in capul vreunui geniu ce apare tot mai des pe la TV. Si totusi, politicienii incearca sa profite din nou. Si cred ca vor reusi (tot din nou) sa atraga electoratul prin chipurile evlavioase pe care le-au inchiriat acu' in prag de campanie.
Oare nu s-a saturat poporul acesta de manipularea murdara a clasei politice? Oare nu s-a saturat de a fi calcat in picioare la fiecare patru ani, sau s-a obisnuit atat de mult cu promisiunile incat are impresia ca intr-o zi vor fi adevarate?
Interesant! Astept in aceasta campanie sa vad noi atacuri la adresa Bisericii, credeti ca vor fi?

Grăbit...

Dacă stau să mă gandesc bine, niciodată nu am avut suficientă răbdare să las lucrurile să meargă de la sine. Tot timpul am încercat să le grăbesc, pentru că în mine ardea dorinţa de a le vedea începute şi chiar terminate. Dorinţa era la început şi se stingea cu fiecare minut care trecea. Lucrurile grăbite, ajungeam, să le dispreţuiesc pentru că,... pentru că erau grăbite, erau incomplete. Şi dacă e să privesc în jurul meu, totul, dar totul îmi spune că lucrul făcut cu cumpătare, în linişte, cu minuţiozitate şi pasiune moderată, e lucrul care reuşeşte. De ce nu am înţeles oare? Oare nu mi-a fost suficient de clar faptul că mersul Soarelui pe cer nu l-a grăbit nimeni vreodată, ci cel mult l-a întârziat (cunoaştem episodul din Ieşire). Nimic din natură nu vine dintr-o dată şi nici nu se termină fără a da un semn înainte, că se va termina.
Baliverne? Se prea poate, că din dorinţa de a-mi aşterne cele câteva gânduri pe această pagină virtuală, să născocesc bazaconii, dar eu sunt convins că adevărul nu e departe de ceea ce eu afirm. O furtună nu vine niciodată din senin, ci o anunţă norii negrii şi plini de apă, şi nici fructul pomului nu se vede, dacă mai inainte de aceasta, o floare nu a ieşit şi mai apoi nu a fost polenizată. Exemple aş găsi cu zecile, dar nu ele îmi stau acum în ‚spate’, ci întrebarea care m-a împins la aceste rânduri.
Răspunsul mi L-a dat fără să ştiu, printr-o expresie superbă a înţeleptului rege, vreme este pentru toate...

Amintirea...

Din tot ce-am avut mi-ai rămas doar tu.
Şi... ce-am avut încât invoc stringent ce am pierdut?! Of mi-e teamă că mi-am legat sufletul de lucruri mărunte, ce mi-au adus o bucurie de-o secundă prelungită, ori aparenţe ce m-au înşelat făcându-mă să rânjesc de bucurie asemeni unui căpcăun după un festin bogat.
De unde şi până unde să strig şi să gem că am pierdut ceva rămânând doar cu tine. Căci nici măcar tu, amintire, nu esti a mea ci a trecutului ce secvenţial îmi reiterează episoade mai mult sau mai puţin veridice din pasajul meu teluric.
M-au părăsit toţi doar tu mi-ai rămas!

__________????_________

Dispreţuiesc mediocritatea, dispreţuiesc tot ceea ce nu vine din suflet ci din dorinţa de a părea altceva decât ceea ce este cu adevărat.

gandul...

De când mă ştiu mă lupt; mă lupt cu morile de vânt şi sunt mai jalnic decât mult pomenitul Don Quijote de la Mancha,şi orice fac şi oriunde mă îndrept rămân doar cu gândul. Gândurile sunt adesea o povară pe care cu cât trece timpul cu atât o duci mai greoi, iar eu o simt... off cu siguranţă nu sunt eu singurul, dar aceasta nu mă bucură ci mă întristează. Dumnezeu ne-a dat libertatea de a gândi, iar noi am profitat de ea, am profitat în sensul cel mai negativ al termenului, ajungând nişte marionete purtate de cele mai negre gânduri.
Ce e gândul? De un vine el? Răspunde-mi şi nu mă lăsa în chinul necunoaşterii!

Normalitatea!

Nu ies bine din supermarket ca dau cu ochii de o masină nemţească..., până aici, nimic interesant, cu toate că era un Mercedes, dar... volanul era pe dreapta! În acel moment îmi veni în minte o întrebare: Ce e normalitatea? Greu cu raspunsul la o aşa întrebare. Adică,.... greu, bine, în fine... iată că dau şi eu în bâlbâială; păi greu cu răspunsul că totul e o aiureală în ziua de astăzi.
Pentru mine nu e normal ca acel volan să fie pe partea dreaptă, în schimb pentru cel din Japonia sau Australia e foarte normal, ba chiar volanul meu de pe partea stângă i se pare o invenţie fără inspiraţie practică.
Of, Normalitatea!
Ce să mai zic de scris!? Pentru mine şi poate chiar pentru tine, cel care citeşti acum, e foarte normal să lecturezi de la stânga spre dreapta, dar pentru ei, pentru ei cei din Orientul Mijlociu, s.a.m.d., oare acest lucru reprezintă o normalitate??? Răspunsul vine de la sine...
Şi iar revin la întrebarea, pe care dacă o mai repet, risc să vă exasperez, ce e normalitatea? Normalitatea nu e cu siguranţă ceea ce noi înţelegem prin cuvântul normal, normalitate aşa cum e şi adevărul, e una singură, şi tot ceea ce diferă de aceasta e uman, adică anormal!