Dacă voi afirma că foametea este una din cauzele care provoacă cele mai crunte războaie, nu cred că voi fi primul, dar nici ultimul; în acelaşi timp aş dori să atrag atenţia asupra unui lucru care mă îngrijorează foarte tare, şi anume că lumea se apropie de un impas deosebit şi fără precedent.
Care ar fi acest impas? Foametea! Poate veţi spune că sunt paranoic sau irealist sau apocaliptic, etc, dar nu veţi putea să negaţi nişte realităţi la care sunteţi mai mult sau mai puţin părtaşi şi pe care le observaţi zilnic. Aceste realităţi sunt dintre cele mai diverse, dar împreună formează un tot, pentru moment ireversibil.
Africa despre care auzim atât de multe rele şi despre care ni se spune că este foarte săracă, are cea mai crescută natalitate de pe mapamond. În acelaşi timp este şi continentul cel mai sărac, dar cu cele mai bogate resurse minerale. Lumea se îndreaptă către un colaps economico-social.
La un moment dat Biblia spune: creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi îl stăpâniţi; cu alte cuvinte cu cât veţi fi mai mulţi cu atât veţi avea mai multă forţă şi veţi putea stăpâni şi supune.
Putem spune că Biblia are doar parţial dreptate, pentru că în cazul Africii, mult nu înseamnă şi stăpânire, putere, bucurie, bunăstare. Aici apare o altă întrebare la care voi încerca şi un timid răspuns: De ce acest continent atât de bogat în resurse minerale şi umane este atât de sărac?
Răspunsul cere şi o propoziţie cu tentă cronicărească, şi anume că acest continent atât de oropsit a fost un continent colonizat de către europeni. Această propoziţie îşi are locul ei în încercarea mea de a da un răspuns, pentru că din punctul meu de vedere, astăzi când Europa trâmbiţă în sus şi în jos, din regiunile septentrionale în cele ecuadoriale şi sudice, democraţia, libertatea şi aşa mai departe, în cazul Africii , tot ea, uită să mai şi aplice ceea ce vorbeşte. Conflictele armate din Kenya, Nairobi, foametea din Etiopia (fostă colonie italiană) îmi par a fi rezultatul politicii parşive a europenilor şi îndeosebi a Franţei şi Angliei, care nu s-au dezobişnuit de mişeleasca exploatare din timpul lui Napoleon.
De ce sunt atât de revoltat? Pentru că îmi pare inuman să moară la fiecare minut un copil de foame, tot pe continentul african sau în plină dezvoltare tehnică şi socială, milioane să mănânce 100 de grame de orez pe zi.
Dar lumea şi istoria ne-au arătat că în viaţă există învingători şi învinşi, cuceritori şi cuceriţi, bolnavi şi sănătoşi etc.
Foametea nu este un lucru nou şi nici nu va rămâne ceva specific unei anumite perioade istorice, ci un fenomen care pare a avea o ciclicitate înfiorătoare. Singura mea teamă este că acest flagel va atinge în curând şi Europa, şi dacă nu o va face el o va face un frate de-al lui, la fel de nimicitor...
Astăzi 14 ale lui april 2++8
