De două săptămâni nu mai citesc Dilema aproape deloc, cel puțin nu on-line. După ce era în topul preferințelor mele, m-am trezit peste noapte că nu mai am acces la editorialul, adesea, excelent, al lui Andrei Pleșu; că nu mai pot vedea decât două, trei articole din mulțimea pe care o puteam urmări cu puțin timp în urmă; că nu mă mai pot amuza de ironia fină din „cu ochii în 3,...” s.m.d. Revoltat la început, resemnat acum și căutându-le circumstanțe atenuante, mă gândesc că „mișcarea” a fost una inteligentă și bine gândită, economicește vorbind. Toți oamenii aceia care își tocesc penițele scriind pentru noi, cititorii, consumatorii de dileme, merită să fie plătiți, merită să aibă comentariile unor oameni cu adevărat interesați de cultură și dispuși chiar să plătească o sumă oarecare, să aibă lectori decenți și cu un spirit critic relevant. S-ar putea ca strategia abonamentul să aibă acest rezultat al filtrării. Cine știe...?
Numai că, mă tem, nu toți cititorii interesați au bani pentru Dilema, fie ea la doar doi euro pe lună, iar aceștia nu o vor mai citi. Ce mă intrigă pe mine e că s-ar putea ca încet, încet, cultura să redevină un lux de care nu vor mai putea beneficia decât cei care-și vor permite... .
P.S. Surfând pe internet am zăbovit din nou pe dilemaveche.ro, de această dată cu folos. Editorialul D.lui Pleșu e free.... Oare vom avea tot timpul parte de gratuitate pentru articolele semnate de d/lui?
