sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Ilie Cleopa despre rugaciune

Orthodox Elder Cleopa - On prayer
Video trimis de Orthodoxy_isBeautiful

The name and personality of Elder Cleopa Ilie of Romania is today known not only in his homeland but also throughout the world. Father Cleopa was born in 1912 in the town of Soulitsa and district of Botosani into a pious village family and named Constantine. His parents were called Alexander and Anna and he was the ninth of their ten children. The religious upbringing that he and all his siblings received from childhood as well as their great inclination toward the monastic life were so strong that five of the ten children, along with their mother in her later years, took up the monastic life and were clothed in the monastic Schema.

The first duty Father Cleopa sought from the faithful was the devout preservation of the Orthodox Faith, meaning all of the dogmas and mysteries of the Holy Orthodox Church, for without true Faith, even if all possible good works are performed, no one can be saved.

Sfantul Siluan Athonitul (3)

SAINT SILOUANE L'ATHONITE (3)
Video trimis de Orthobel

ORTHODOXIE (émission de l'Eglise Orthodoxe en Belgique) - Visite au Monastère Orthodoxe Saint Silouane à St-Mars-de-Locquenay (Le Mans). Entretien avec l'Archimandrite Syméon Cossec.

Sfantul Siluan Athonitul (2)

SAINT SILOUANE L'ATHONITE (2)
Video trimis de Orthobel

ORTHODOXIE (émission de l'Eglise Orthodoxe en Belgique) - Saint Silouane l'Athonite - modèle de la vie monastique. Visite au Monastère Orthodoxe Saint Silouane à St-Mars-de-Locquenay (Le Mans). Entretiens avec l'Archimandrite Syméon Cossec et Soeur Théodora.

Sfantul Siluan Athonitul (1)

SAINT SILOUANE L'ATHONITE (1)
Video trimis de Orthobel

Un prim episod dintr-un excelent reportaj pe tema Sf. Siluan Athonitul! Cine a fost? Unde s-a nascut? Cu cine a colaborat? etc. Un reportaj care merita tot timpul. Toate aprecierile pentru cei care au facut acest reportaj, pentru ortodocsii adevarati, pentru cei din diaspora si pentru toti cei care iubesc Ortodoxia.

Apelul decanului Institutului Saint Serge!

Un appel du doyen de l'Institut Saint-Serge
Video trimis de orthodoxie

Institutul Saint Serge a fost unul dintre cele mai prestigioase centre de invatamant ortodox din lume. Dupa mai bine de optzeci de ani de activitate, institutul are mari probleme de ordin material. In acest scurt video clip decanul Nicolas Cernocrack face un apel catre cei binevoitori pentru un a ajuta institutul sa fiinteze pe viitor. Datoriile au ajuns la 40.000 euro. Pentru un capitalist prosper sunt banii de-o seara de Casino, pentru institut e luminita de la capatul tunelului.

vineri, 23 ianuarie 2009

VEDEREA LUI DUMNEZEU - interviu cu Joost van Rossum

"La visibilité de Dieu" par Joost van Rossum
Video trimis de orthodoxie

Joost van Rossum este unul dintre putinii oameni care au reusit sa stea - dar nu numai sa stea, ci sa fie chiar ucenic - in preajma unor somitati ca A. Schmemann si J. Meyendorff. Dintr-o familie de protestanti din Olanda, a imbratisat ortodoxia la o varsta destul de frageda, inca nu avea 19 ani impliniti. Din propria lui marturisire rezulta ca in urma unei experiente deosebite, avuta in urma ascultarii Sf. Liturghii intr/o biserica rusa din Amsterdam, a hotarat sa imbratiseze Ortodoxia. Astazi este profesor la Institutul Saint Serge si Institut Catholique de Paris. E de o smerenie cum doar la un singur om am mai vazut.

Institut de théologie francophone de Jérusalem

Institut de théologie francophone de Jérusalem
Video trimis de Kadoch_Mati

Institut de théologie francophone de Jérusalem

luni, 12 ianuarie 2009

Ultima pastorala a patriarhului Alexei al II-lea al Rusiei


 

Pastorala la Naşterea Domnului a Patriarhului Alexei al II-lea[1]

 

În cele care urmează vă vom reda traducerea integrală a ultimei pastorale la Naşterea Domnului a Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei şi al întregii Rusi, trecut la cele veşnice la data de 5 decembrie 2008. Pastorala a fost primită de către bisericile din Rusia cu câteva zile înainte de moartea patriarhului.

Preaiubiţi în Domnul preasfinţiţi şi sfinţiţi episcopi, preacucernici părinţi şi diaconi în Hristos, călugări şi călugăriţe şi voi toţi, copii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse!

Din nou auzim cântecul voios al Îngerilor: Pace întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Lc. 2, 14. Biserica primeşte pe pământ pe Dumnezeu cel mai ’nainte de veacuri, născut în Bethleem din Pururea Fecioara Maria, ce s-a făcut om. După cuvintele Evangheliei, venirea sa aduce oamenilor ce trăiesc pe pământ, pacea din ceruri. Profeţia psalmistului se împlineşte: Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace. Ps. 28, 11.

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, spune Mântuitorul. Nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. In. 14, 27. Pacea dată prin Dumnezeu şi întrupată în El pune capăt poftelor păcătoase şi agitaţiei acestei lumi. Această pace nu are nimic în comun cu optimismul autosuficient din cotidian care închide sufletul uman în cadrele grijilor lumeşti. Ea ridică pe acest suflet către veşnica Împărăţie a lui Dumnezeu cu care, poate comunica, încă de aici de pe pământ, fiecare creştin autentic. Sfântul Vasile cel Mare spune despre pacea dată de Dumnezeu că este perfecţiunea binecuvântărilor, iar sfântul Serafim de Sarov ne-a lăsat cuvinte aurite, de inspiraţie cerească: căutaţi duhul păcii şi mii vor fi mântuiţi pe lângă voi.

Dumnezeu Cuvântul Întrupat a adus pacea la toţi cei care cred în el şi îl urmează, luând crucea lor. Dar atunci, de ce în jurul nostru , acum ca mai înainte, sunt atâtea conflicte, certuri, dispute, jigniri? De ce animozitatea continuă între generaţii, grupuri politice, bogaţi şi săraci? De ce divorţează părinţii, obligându-şi copiii la suferinţă? De ce popoarele, chiar ortodoxe, se ridică ele unele împotriva celorlalte?

Nu putem răspunde la o asemenea întrebare cu dreptate şi onestitate dacă nu aruncăm o privire în străfundurile inimii noastre: nu trăim, oare, prea des după propria noastră voinţă, uitând voia lui Dumnezeu şi poruncile sale, sprijinindu-ne doar pe puterile omeneşti şi uitând puterea dumnezeiască? Nu înlocuim, oare, elanul pentru pace şi adevăr cu vanitatea care duce ineluctabil către vidul care decepţionează?

Atunci să ne amintim, dragii mei, că adevărata pace este dată doar de Dumnezeu. Doar urmând steaua de la Bethleem pe calea Mântuitorului vom găsi o viaţă plină de prosperitate şi de pace pe pământ şi pacea veşnică în Împărăţia Cerurilor. Să ne amintim că pacea lui Dumnezeu biruie conflictele acestui secol şi că, doar prin primirea acestei păci în sufletul său, omul poate rezista la toate furtunile acestei lumi şi să aducă împăcarea la cei apropiaţi şi îndepărtaţi, transfigurând viaţa prin credinţă, adevăr, puritate şi dragoste. Fie ca pacea lui Hristos să ne acopere pe noi toţi, ucenicii şi învăţăceii săi, oricare ar fi vârsta noastră, naţionalitatea noastră, opiniile noastre politice şi originile noastre sociale. Fie ca ea să se întindă şi peste oamenii cu alte credinţe şi alte convingeri cu care edificăm viaţa unui singur popor.

Pământul e din nou zdruncinat. În multe locuri, sângele se varsă şi oamenii suferă. Dar noi credem, noi, creştinii ortodocşi, că Domnul ne va ajuta prin exemplul său şi prin faptele sale pline de frumuseţe, să trezim popoarele la împăcare, la o înţeleaptă şi dreaptă rezolvare a tuturor litigiilor şi a tuturor dezacordurilor.

Preaiubiţi episcopi, dragi părinţi, fraţi şi surori! Prin rugăciunile Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu şi a tuturor Sfinţilor, Domnul conduce Biserica pe calea mântuirii. Datorită numeroaselor eforturi făcute de dumneavoastră pe parcursul anilor, El a ţinut poporul său neînvins şi Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau. Fapte 2, 47. De asemenea, cu ajutorul lui Dumnezeu s-a împlinit şi slujba mea patriarhală. Hristos Arhiereul cel veşnic a dat putere păstoririi mele prin rugăciunile îndreptate către El. Mi-a dat bucuria unei relaţii vii cu mulţi dintre voi şi înţelepciune în discuţiile avute cu cei care au puterea, cu reprezentanţii diferitelor ţări şi a diferitelor popoare.

În iunie 2008 la Moscova a avut loc Sinodul Episcopilor care au canonizat ca sfinţi ai întregii Biserici un mare număr de drepţi ai lui Dumnezeu cinstiţi de poporul lui Dumnezeu. Sinodul a completat învăţământul social al Bisericii noastre şi a luat decizii cu referire la numeroase probleme importante din viaţa de zi cu zi. Am sărbătorit a 1020-a aniversare a Botezului Rusiei, când Mântuitorul nostru mi-a îngăduit să fac o vizită istoricului oraş Kiev, leagănul Bisericii noastre şi una dintre capitalele sale spirituale. În prezenţa a numeroşi credincioşi ne-am rugat sfinţilor din Kiev şi am simţit din nou forţa unităţii poporului iluminat în acelaşi botez. Această unitate care ne-a fost dată de către sfinţii noştri înaintaşi, trebuie să o păstrăm cu grijă şi să o transmitem generaţiilor viitoare.

În anul care s-a sfârşit, au trecut 90 de ani de la asasinarea sfinţilor martiri imperiali. Pe durata zilelor comemorării lor, zeci de mii de credincioşi, veniţi la locul suferinţei lor, au cerut ajutorul lor pentru renaşterea noastră spirituală, pentru corectarea trecutului istoric. Să fim statornici în nădejdea că Dumnezeu ne va ajuta să depăşim toate consecinţele tragediilor, certurilor şi crimelor secolului al XX-lea, ridicând Sfânta Rusie din ce în ce mai mult.

Să poată Dumnezeu împlini pentru ea cuvintele sfântului Ioan de Shanghai şi de San Francisco, rostite în tragicul an 1938: Binecuvântat eşti tu, pământ al Rusiei, purificat prin focul suferinţei! Tu ai trecut apa botezului, acum treci focul suferinţei, asa vei intra în pace!

Voua tuturor, dragii mei fraţi, vă adresez urări de bine din toată inima mea cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului şi Mântuitorului! Fie ca cel ce s-a născut în Bethleem, Hristos Dumnezeu-Omul, să ne binecuvinteze pe toţi în Noul An, dându-ne pace, sănătate şi succes în tot lucrul bun! Să aducă în casele noastre, ţările noastre, oraşele noastre şi satele noastre bucuria de a trăi în bună înţelegere, dragoste şi în Adevărul său. În această sfântă sărbătoare, vă adresez cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. II Cor. 13, 11. Amin!

 

Traducerea a fost făcută după textul francez apărut pe http://www.egliserusse.eu/

 

Traducere Liviu VIDICAN-MANCI

 


[1] Traducerea a fost făcută după textul francez apărut pe http://www.egliserusse.eu/

 

miercuri, 7 ianuarie 2009

Intrebare deschisa!

?............................................?

Care este diferenta dintre CUNOASTERE si INTELEGERE?
Unde este limita dintre cele doua?

?............................................?

luni, 5 ianuarie 2009

Meditatie la Marcu 1, 1-8


Meditaţie la episodul Marcu 1, 1-8. Evanghelie citită în Duminica dinainte de Botezul Domnului.

 

Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care-ţi va pregăti calea; glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului drepte faceţi cărările lui. Mc. 1,2-3

Biserica a rânduit ca în fiecare an în duminica de dinaintea Botezului Domnului să fie citită pericopa evanghelică din Marcu 1, 1-8.

Cum ne-am obişnuit deja, Evangheliile în special şi Biblia în general, ne lasă, prin intermediul textelor prezentate, posibilitatea de a interpreta textele din mai multe puncte de vedere. Astăzi ne vom opri asupra a două aspecte, ambele legate de Ioan.

Încă din cel de-al doilea verset, atenţia ne este atrasă de două expresii: îngerul Domnului şi glasul celui ce strigă în pustie. Aceste cuvinte nu sunt ale lui Marcu, ci ale profeţilor Maleahi 3, 1 şi Isaia 40, 3. Sunt cuvinte profetice, Ioan Botezătorul este descris prin două sintagme îngerul Meu şi glasul celui ce strigă în pustie.

Două lucruri ne interesează aici: înger şi glas. Cuvântul înger, în limba greacă anghelos, înseamnă mesager, trimis, aspect confirmat de altfel de continuarea versetului care-ţi va pregăti calea. Este mesagerul lui Dumnezeu către oameni. Însă Ioan Botezătorul nu poate fi un înger, pentru că el are trup real, el este născut din Elisabeta şi Zaharia. Şi atunci, cum să interpretăm noi acest cuvânt? Ce vrea să ne spună oare acest substantiv? Printre multe alte lucruri, credem că vrea să ne transmită un mesaj clar, că viaţa lui este asemeni unui înger, fără pată sau întinăciune. Cum ar putea fi altfel? Cine ar putea pregăti calea Mântuitorului dacă nu un om curat, plin de Duhul Sfânt? Pe de altă parte el este glasul celui ce strigă în pustie: El strigă în pustie şi nu în pustiu aşa cum unii preoţi au obiceiul să o spună, nefiind atenţi la sensul pe care îl implică pustiu şi pustie. El nu poate striga în pustiu pentru că ar însemna că nimeni nu-l ascultă, în sensul de a face cele ce el spune, ori noi ştim bine că mulţimi multe se botezau. El strigă în pustie pentru că inima evreilor era înceţoşată, împietrită din pricina falsităţii şi răutăţii lor, a majorităţii evreilor. Este o pustie fără pustiu. O pustie care nu aşteaptă un Mântuitor divin ci unul lumesc.

În ce măsură ne priveşte pe noi acest episod biblic, că doar profeţia s-a împlinit, Iisus a venit şi s-a înălţat, iar Sf. Ioan Botezătorul a fost decapitat din ordinul lui Irod? Ne interesează o dată pentru că Evanghelistul Marcu ne spune limpede că acesta a fost Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi nu sfârşitul, iar atunci când ne-am aştepta să vedem sfârţitul evangheliei, adică la Înălţarea la Ceruri, Iisus spune: Mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mt. 28, 19-20, Mc. 16, 15-18. Cu alte cuvinte mesagerul Ioan, îngerul Ioan, care a pregătit calea n-a făcut decât să fie puntea de legătură între primele vestiri şi bunele-vestiri apostolice, o punte între îngeri.

Astăzi, cuvintele versetelor 2 şi 3 par la fel de actuale ca atunci. Inimile noastre au început să fie împietrite, iar Hristos veşnic, prin jertfa sa continuă este respins de răceala şi indiferenţa noastra. Aşadar: Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie! Mc. 1, 15.

AMIN!