DEZBATERE: Ce parere aveti despre noile scandaluri sexuale din lumea catolica? Trebuie condamnat Catolicismul ca nu accepta casatoria preotilor? Ce ar insemna pentru Biserica Catolica o renuntare la celibat?

Noua Lege a Invatamantului sau despre cum stim sa ne batem joc de viitor!

Dintru inceput ii rog sa ma ierte pe cei pe care aceasta viitoare lege a invatamantului ii va avantaja, dar pe noi cei din domeniul invatamantului vocational ne face praf. Trebuie mentionat faptul ca aceasta lege este inca supusa dezbaterii publice si ca pana la aprobare mai sunt posibile unele amendamente. In ce priveste durerea mea, greu de crezut ca vor fi sorti de izbanda. Ceea ce m-a deranjat mai mult este cuprins in art.27 alin.3.
Articolul 27 suna in felul urmator: ''Art. 27 (1) Învatamântul liceal, functioneaza cu urmatoarele filiere si profiluri:
a) filiera teoretica, cu profilurile uman si real;
b) filiera tehnologica, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale si protectia mediului;
c) filiera vocationala, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este abilitat sa stabileasca prin
planurile-cadru de învatamânt, în functie de dinamica sociala, economica si educationala,
specializari diferite în cadrul profilurilor precizate la alin.
(3) Durata studiilor în învatamântul liceal - forma de învatamânt de zi - este de 3 ani, pentru
filiera teoretica si pentru filiera vocationala, respectiv de 4 ani, pentru filiera tehnologica.
Pentru formele de învatamânt seral sau cu frecventa redusa, durata studiilor se prelungeste cu
un an''.
Dupa cum reiese foarte clar din aliniatul 3 durata studiilor in invatamantul teologic este pe picior de egalitate cu a oricarui alt liceu din ramura teoreticelor. Cu alte cuvinte un tanar care doreste sa urmeze cursurile unui Seminar Teologic va studia timp de trei ani teologie (dupa noua lege). Poate ca nu ar fi nimic grav daca in cei trei ani ar studia doar teologie si numai teologie, insa nu stiu cati cunoasteti cat de incarcata este, actualmente, programa unui elev seminarist.
Sa fiu mai clar. In sistemul actual (studiu 4 ani) in clasele IX-X sunt doar cateva ore in care se studiaza disciplinele teologice (e vorba de asa numitul trunchi comun). Mai precis: 1H Noul Testament, 1H Vechiul Testament, 1H Dogmatica, 1H Formare Duhovniceasca, 1H Tipic, 1H Muzica, 1H Greaca. In schimb au cate doua ore de chimie si fizica (sa nu ma intelegeti gresit, respect aceste discipline si pe toate celelalte, dar acum vorbesc aplicat la cazul Seminariilor Teologice), doua ore de matematica etc. Unde este problema? Copilul este intr-un liceu teoretic si nu teologic, are nevoie in primul rand de dobandirea unui limbaj functional teologic. Dar...orele de teologie sunt insignifiante. Sigur ca nu mi-am propus sa expun acum starea deplorabila in care ne aflam de cand au eliminat al cincilea an de studiu, de aceea ma voi opri aici cu exemplificarea mea.
Iar, acum sa trecem la ce ne doare:
Daca pana acum, cu 4 ani de studiu (sistem impus dupa 2000), problemele referitoare la parcurgerea programei erau numeroase, ce se va intampla de acum inainte?!
Cei care au facut legea nu cred ca au luat in calcul ca atat in cazul Seminariilor cat si a Liceelor Pedagogice este vorba de foarte multe ore de practica. Acest lucru il cunosc doar cei care au studiat intr-un astfel de liceu. Despre ce este vorba? Despre nenumarate ore de practica liturgica, prezenta activa la serviciile religioase, atat in zilele de rand cat si in sarbatori si sa nu uitam orele de cor. In aceste conditii si programa trebuie gandita altfel. Trebui dilatata si nu comprimata. Orele de muzica sunt foarte importante, iar pentru a invata muzica e nevoie de ore de studiu. Ai nevoie de cel putin 5 ani pentru a putea stapani cat de cat toate glasurile bisericesti cu tot ceea ce implica ele. Dupa ce un copil participa zilnic la cursuri ce dureaza ce se desfasoara in intervalul 07.30-15.00, iar de la 18.00, in cele mai multe cazuri are repetitie la cor; dupa ce nu are nici macar un weekend liber, pentru ca e nevoit sa participe la toate serviciile liturgice, de ele depinzand deprinderile viitoare dar si nota la purtare; dupa ce este implicat si in alte programe extra scolare...cand cred domnii de la guvern ca mai poate si invata in ritmul in care vor dansii?
Sigur ca pentru cineva care face aceste legi doar din pix nu este o problema sa tai un an, dar pentru cei care sunt in sistem si au putina constiinta, a suprima inca un an coincide cu a distruge invatamantul vocational teologic.
Nu doresc decat sa trag un semnal de alarma asupra pericolului care ne paste. De 20 de ani reformam invatamantul. De 20 ani chinuim an de an copiii cu fel de fel de gaselnite. Oare nu este cazul sa revenim la normal? Nu e cazul sa renuntam la a mai experimenta toate ideile revolutionare pe viitorul Romaniei?
Nu aceasta inseamna LIBERTATEA! Nu aceasta inseamna DEMOCRATIE! Si daca ma insel va cer sa-mi permiteti sa ma mut pe alta planeta!
 Imi inchei aceste ganduri cu speranta ca cineva se va trezi sa faca modificarile ce se impun. Astazi am tras un semnal de alarma in sedinta organizata de inspectorat, sper ca cineva ma va si auzi.

DEZBATERE: Trairea ASTAZI. ''Astazi traim eretic'' Rafail NOICA. In ce masura traim astazi ORTODOXIA?

ECUMENISM -DEZBATERE

Ce este ecumenismul pentru dv/tine? In ce masura este secularizare si in ce grad este cunoastere reciproca?

DEZBATERE: Unde începe LIBERTATEA şi unde se termină?

Vindecarea Slabanogului din Capernaum si Sfintele Taine. Reflexie la Marcu 2,1-13

Hristos revine în Capernaum(una dintre cele mai importante cetăţi iudaice ale perioadei nou testamentare, astăzi dispărută)şi intră într-o casă ( probabil la unul dintre apostolii ce se trăgeau din această cetate: Sfinţii Apostoli Andrei, Matei şi Petru) unde le grăia lor cuvântul. Mulţimea înconjurase casa încât nu mai era chip să intri în ea. Ne putem imagina cum îi sorbeau fiecare cuvânt,cum fremătau la gândul că va săvârşi o nouă minune. Când dintr-o dată toţi amuţiră. Acoperişul casei în care vorbea  Iisus fusese desfăcut şi câţiva oameni îşi coborau pe funii prietenul slăbănog aşezat pe un pat de scândură sau tesaturi mai rezistente. Văzând Hristos credinţa lor, i-a zis slabanogului Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! În mulţimea ce îl înconjura pe Iisus era şi câţiva cărturari ce îi analizau Mântuitorului fiecare gest şi fiecare cuvânt. La auzul cuvintelor iertate îţi sunt păcatele tale în inimile lor s-a produs un soi de revoltă. Îşi ziceau fiecare în sinea lui cum îndrăsneşte acesta să folosească asemenea cuvinte. E blasfemiator, e jignitor, doar Dumnezeu poate ierta păcatele.

Hristos, ca Dumnezeu şi Om adevărat, ştia ce este în sufletul lor şi le descoperă atât lor cât şi celor ce erau în jurul lui: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice: Iertate-ţi sunt păcatele sau a zice: Scoală-te ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.

Şi ne spune Evanghelia că a plecat la casa sa şi cei ce erau prezenţi îl slăveau pe Domnul.

Această minune pe care a săvârşit-o Iisus în Capernaum este un mesaj foarte precis pentru noi ce de astăzi. Există câteva elemente pe care le observăm aici. Credinţa celor ce îl aduc pe slăbănog la Hristos, iertarea păcatelor, supărarea cărturarilor şi vindecarea trupească a slăbănogului.

Fiule ierate îţi sunt păcatele tale! Hristos merge direct la cauza slăbănogeniei lui, la sursa răului din el: iertate îţi sunt păcatele tale! Momentul coincide cu vindecarea paraliticului. Dar, pentru că, acei cărturari cleveteau în inima lor, Hristos i-a mai adresat şi cuvintele ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. De ce a făcut Hristos aceste gesturi şi de ce au cârtit cărturarii împotriva lui?

Hristos este Dumnezeu şi Om adevărat, El este cel prin care toate s-au făcut şi care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a rastignit, a murit, a inviat si s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Este cel care cunoaşte inimile şi rărunchii fiecăruia. Dar aceste lucruri cărturarii nu le ştiau pentru că inima lor era ocupată cu judecarea lui Iisus. Erau mult prea preocupaţi să îl judece şi condamne că a spus iertate îţi sunt păcatele decât să vadă că în calitatea lui de Dumnezeu face acele lucruri.  Iisus le dă o replică delicată şi în acelaşi timp plină de tâlc. Ce este mai simplu a spune: Iertate-ţi sunt păcatele sau Ia-ţi patul tău şi umblă. Dar ca să vedeţi că putere are Fiul Omului i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Chiar dacă vrem să le numărăm aceste cuvinte observăm limpede că ridică-te, ia-ţi patul tău şi umblă este mai lung decât iertate îţi sunt păcatele tale. Dar Hristos nu-i întreabă cu scopul de a-i face să numere cuvintele ci pentru altceva, şi acest lucru îl veţi afla mai târziu. În acelaşi timp, acesta este momentul în care Hristos mărturiseşte că este Dumnezeu adevărat, dar numai pentru cei care au urechi de auzit ca să cunoaşteţi că putere are Fiul Omului să ierte păcatele pe pământ (Mc. 2, 10).

În ce măsură ne priveşte pe noi această minune? Suntem la două mii de ani depărtare de aceste evenimente şi Hristos s-a înălţat de mult la ceruri. Pentru cei care ar îndrăzni să spună că aceste evenimente nu mai sunt decât istorie, le-aş spune că greşesc amarnic. Pericopa pe care am citit-o astăzi este extrem de actuală. Fiecare dintre noi este într-un fel sau altul paralitic. Paralitic prin bolile sufletului, prin viciile ce ne copleşesc, prin răutatea de care nu putem să scăpăm, prin depărtarea de Hristos. Dar, chiar dacă este aşa, ar putea spune unii, noi nu-l mai avem pe Hristos lângă noi. Oare aşa să fie? El este veşnic lângă noi prin Biserica Sa şi prin Sfintele Sale Taine. De ce îi întreabă, aşadar, pe cărturari ce este mai lesne a spune? Vedem că primul lucru pe care îl spune este: iertate îţi sunt păcatele tale. Adică cauza bolii tale este păcatul aşa că îl şterg. Acest lucru îl face astăzi prin Biserica Sa, al cărui Cap este. Prin Biserica Sa El este prezent între noi chiar şi astăzi. În Biserica sa această păstrătoare a harului se află ceea ce numim noi instrumentele de împărtăşire a harului şi anume sfintele taine. Hristos vindecă boala trupească tăind răul din rădăcină, îndepărtând păcatul. Hristos este cel care lucrează şi este prezent în Taina Sfintei Împărtăşanii sau Cuminecături unde avem trupul şi sângele Lui adică posibilitatea vindecării prin intrarea în contact direct cu Hristos. Veniţi şi gustaţi că e Bun Domnul. Prin taina Spovedaniei se iartă păcatele şi ni se dă posibiltatea să-l luăm pe Hristos în noi iar prin T. Sfântului Maslu ni se dă vindecarea de bolile spirituale, de păcate şi prin ungerea cu untdelem sfinţit întărire şi putere de a duce mai departe lupta cu patimile. Aceste Taine îl ţin pe Hristos printre noi, aceste taine prin ştergerea păcatelor şi credinţa noastră sinceră fac ca paraliticul din noi să devină om sănătos, om deplin, să se îndrepte spre unirea cu Hristos. Însă condiţia absolută este aceea de a avea credinţă.

Sa ne indreptam paşii asemenea prietenilor paraliticului înspre Vindecătorul suprem şi Izvorul vindecărilor şi credeţi!; cputerea rugăciunii poate muta şi munţii. Amin.